Guvernarea Boc a luat mai multe măsuri în perioada de criză, cine îşi mai aminteşte ştie ce dureroase au fost. A fost perioada în care, printre alte măsuri punitive, s-a dispus desfiinţarea unor unităţi de educaţie (şcoli, grădiniţe) sau în cel mai fericit caz comasarea lor, au rămas sate cu lacătul pe porţile şcolilor, părinţi disperaţi că nu mai aveau grădiniţa, dascăli disperaţi că şi-au pierdut locul de muncă.
La fel s-a întâmplat şi în sănătate, când s-a propus desfiinţarea unor spitale, sub pretextul economisirii de fonduri. Opoziţia spunea atunci că este un atentat la sănătatea românilor. Guvernanţii spuneau că nu vor lăsa comunităţile mai mici fără asistenţă medicală şi că le vor înfiinţa centre de permanenţă unde vor avea chiar şi gărzi asigurate de cadre medicale “pentru a nu mai merge până la spitalul din oraş”. Numai că acele camere de gardă, săteşti, nici vorbă să poată rezolva ceva mai mult decât un pansament cu rivanol sau puţin mai mult. Când omul se simte rău, nu se opreşte decât într-o unitate de primiri urgenţe.
Medici specialişti ai Spitalului Judeţean Timişoara atrăgeau atenţia că UPU este la fel de aglomerată de când apăruseră centrele de permanenţă din Timişoara sau ruralul timişean, numai că medicii acelor centre primeau lefuri frumoase, pentru că făceau gărzi de noapte.
“Nu e corect să primească acelaşi salariu cu un medic de la UPU Timişoara, un coleg care ce face? Deschide noaptea fereastra când îi bate în geam bolnavul, se uită de pe fereastră la el şi zice da, e caz complicat, direcţia Timişoara!”, spuneau pe bună dreptate medicii.
Numai că din 2011 au început să apară reţelele de centre de permanenţă, până s-a ajuns la 48 de centre în judeţul Timiş, din care 17 în Timişoara. Cu toate că sunt multe, nu şi-au dovedit eficienţa, pentru că ele nu au devenit un triaj, o poartă înainte de a se ajunge la UPU, dovadă fiind numărul mare de solicitări de la Urgenţe.
Ministrul Sănătăţii, Sorina Pintea, deşi agreează existenţa centrelor de permanenţă în ţară, a anunţat la Timişoara măsura dură: sunt prea multe centre în Timiş şi în Timişoara, în timp ce UPU este la fel de solicitat. “Pentru un judeţ cum este Timişul, maximul de centre de permanenţă este de 20”, a spus ministra.
Măsura va fi pusă în practică în acest an.
