În urma nemulțumirilor tot mai mari legate de condițiile de sacrificare a animalelor, impuse de Ordinul nr. 35 din 2011 modificat în ianuarie 2017, reprezentanții oierilor din cadrul Asociației Ovitim Miorița au avut o întâlnire cu directorul DSVSA Timiș, dr. Adrian Popa, la sediul de la Timișoara.
Mai puține depozite de medicamente
Ciobanii susțin că legislația existentă nu face decât să le frâneze activitatea, în loc să le-o ușureze, din această cauză ei cer ANSVSA să îi acorde medicul veterinar o autoritate mult mai mare în controlul carcasei de miel, iar ștampila pusă de doctor pe carne să aibă putere absolută. În acest moment, sacrificarea și tratamentul medicamentos al oilor se face de fiecare așa cum îl taie capul și cum poate, iar acest lucru nu este bun deloc. „Este un trafic de medicamente, o mafie, mai bine spus. Pentru fiecare boală a animalului avem zeci de doctorii. Înainte erau două-trei. Farmacia spune că a apărut o soluție nouă. E mai ieftină. Ia-o. Când s-a făcut prospectul și testarea medicament scrie că trebuie să dai un mililitru la zece kg. Oaia în medie are 50 kg. 60 kg are toamna, iar primăvara cam 40 kg. Atunci, ciobanul aude de la vecin că el i-a dat 5 mililitri de doctorie, atunci, el îi dă 8 mililitri, pentru a avea mai mare efect. Asta fiindcă e ieftin. Oierul se duce la depozite și cumpără doctoriile după ureche. Așa zăpăcești oaie, o intoxici, dar și omul e afectat când consumă brânza sau carnea. Asta se mănâncă pe piață. De aceea este nevoie de creșterea autorității veterinarului, pentru ca el să poată controla aceste tratamente”, spune Gheorghe Mihăescu, șeful Asociației Ovitim Miorița Timiș. Oierii vor ca multitudinea de depozite să fie redusă și nu trebuie să cumpere doctoriile decât medicul veterinar de circumscripție, nu oierul, că el nu știe. Atunci, sănătatea animalelor va fi ținută sub control cu adevărat nu de cioban, ci de medicul veterinar, care numai el cunoaște cum să trateze animalul.
Ștampila medicului veterinar să fie sfântă
Ordinul nr. 35, modificat din ianuarie 2017 susține că la abatorul de capacitate mică se pot tăia până la 200 oi pe lună, în centrele de sacrificare se taie 100 capete pe lună, iar în punctele de tăiere din ferme, se pot sacrifica până 50 de capete pe lună. “Problema e după ce am tăiat mielul cine îmi pune ștampila pe carcasă să o pot vinde. Conform legii actuale, medicul meu veterinar care ar fi cel mai îndreptățit să facă asta, nu are dreptul, ci trebuie să vină inspectorul de zonă, dar ce știe acela despre sănătatea oii mele? Pentru ca situația să fie și mai grea, ciobanul nu are dreptul să vândă carnea de miel după ce a tras pielea de pe animal, că vine legislația financiară. Trebuie să fii persoană fizică autorizată. De ce să fiu obligat să fiu PFA să pot vinde carnea, când eu și așa plătesc impozite pe norma de venit și pot să vând și carnea, prin carnetul de comerciant, așa cum vând mieii vii sau lâna sau brânza. Medicului veterinar local trebuie să i se acorde o putere mai mare, iar ștampila lui să fie sfântă. Numai el știe exact care e sănătatea animalului meu. Asta e problema, la ora actuală. În Austria, dacă un cioban taie un miel, doctorul, care e în “parohia” oierului 99,9% este sigur că animalul pe care l-a ștampilat și l-a dat la consum este sănătos și bun. Nu trebuie să inventăm nimic, fiindcă inventăm lucruri proaste, ci să îi copiem pe cei care fac lucruri bune și să adaptăm la noi”, spune Mihăescu.
Fermierii au dreptate
Dr. Popa recunoaște că medicul veterinar este limitat în atribuții. Fermierii cer să aibă autoritate lărgită în controlul profesional și să aibă astfel putere de decizie reală, la fața locului, în teritoriu, pentru a simplifica lucrurile în folosul ciobanilor. „Fermierii au dreptate. Când medicul pune ștampila pe carne cu marca de sănătate veterinară înseamnă că totul este în regulă cu animalul. Medicul veterinar are contact cu fermierul până la opt ori pe an și știe exact despre situația de sănătate a animalelor din ferma ciobanului. Fermierii trebuie să înțeleagă că e nevoie de igienă, că dacă nu se lucrează foarte igienic e grav. Trebuie să lucreze corect”, este de părere dr. Popa. O soluție ar fi așa cum e în Occident. Fermierul să aibă magazinul propriu, așa își asumă toate riscurile și atunci va trebui să respecte exact legea și va fi responsabil de la iarba care crește pe pășune, până la carnea care va fi în galantare.
