Acasă Actualitate Ciorile şi arta contemporană din Timişoara

Ciorile şi arta contemporană din Timişoara

214
DISTRIBUIȚI

Timişorenii încă mai trăiesc cu speranţa că omul este mai presus de alte vietăţi pe care Creatorul le-a făcut spre a-i sluji omului şi nu invers. În Timişoara, fenomenul e pe dos. Oamenii trebuie să se supună la for felul de ciudăţenii care-i tulbură simţurile, în special văzul (când dă cu privirea de mizeria citadină) şi mirosul (când e obligat să inspire toate celelalte mizerii).

Venind dinspre Piaţa Maria, se vede frumos de tot, precum “codrii de aramă”, Parcul Central, proaspăt renovat. Abia aştepţi să ajungi în preajmă, eventual să te şi plimbi pe frumoasele alei. Ferească Dumnezeu! Ciorile au revenit la casele lor, mirorul este INSUPORTABIL, este aproape imposibil să mergi la pas domol pe respectivul trotuar. Şi e lung şi te uiţi că nu se mai termină! Dacă încerci să mergi pe partea de vizavi, aceeaşi situaţie. În sfârşit, ieşi din zona de ozon a ciorilor şi ajungi la Catedrală, unde poţi să mai iei o gură de aer. Apoi, traversezi spre Filarmonica Banatul. Aoleooo! Şi mai şi decât în zona Parcului Central! Larmă, ciorile ţipă disperate, mai ceva decât politicienii în campania electorală! Iar jos, arta lor: excremente noi şi vechi, precum nişte vorbe politicianiste, încerci să le eviţi pe cele în care nu au călcat alţii, dar nu poţi, pentru că tot trotuarul este un adevărat covor brodat cu ceea ce au slobozit ciorile, după ce s-au îmbuibat din mizeriile oraşului, pe care le găsesc din plin, la tot… saltul.

Parcul Justiţiei, frumos de tot la inaugurare, are şi el aleile transformate în trasee de derang instestinal al ciorilor, iar pe bănci nu te poţi aşeza din aceeaşi pricină.

În fine, reuşeşti să ajungi în faţa Filarmonicii, iar pentru că ciorile s-au uşurat cu câte ceva şi pe ciocolata din care voiai să te răsfeţi puţin, mergi civilizat, să o arunci la coşul stradal. Vaiii! Dar constaţi că acolo este o altă toaletă publică a ciorilor. Coşul este plin de alte excremente … ciorale. Dincolo de pubela care pute a cioară, privirea se ridică pe un afiş care te anunţă că “Timişoara este gazda celui mai aşteptat eveniment de artă contemporană din România”. O fi.

Te gândeşti, când vezi dezastrul, la cel puţin două lucruri: municipalitatea vrea să cumpere pubele pentru gunoiul stradal din zona istorică a Timişoarei, ultra-englezeşti, cu sute de euro bucata (foarte bine), dar care vor avea exact aceeaşi soartă ca şi actualele pubele. Al doilea aspect priveşte serviciul de curăţenie stradală, mult lăudat, cu care municipalitatea are deja semnat contractul, iar timişorenii îl plătesc (cam în vânt). Dar vedem că angajaţii ei nu curăţă aleile, împreună cu cei de la Horticultura poate ar trebui să cureţe şi exteriorul pubelelor din parcuri şi din zona centrală, precum şi băncile de pe alei.

În astfel de privelişti, Capitala culturală europeană 2021 pare o… Elena Udrea care ţopăia pe tocuri elegante prin noroaiele cătunelor în care împărţea sandale şic şi ciocolată fină celor care nu aveau decât closet în fundul grădinii.

Comentarii

comentarii