”Încercați să fiți mai puțin albi!”, acesta a fost îndemnul pe care angajații Coca Cola din SUA l-au primit din partea unor reprezentanți ai conducerii Coca Cola, îndemn pentru care firma a primit multe critici, dezvăluirile fiind pe rețelele sociale. Prin ”a fi albi” s-ar înțelege, spun ”trainerii”, o anumită atitudine de siguranță de sine, poate aroganță, angajații fiind sfătuiți să fie mai… umili. Umilința, din punct de vedere creștinesc, este o atitudine prin care modestia, răbdarea, capacitatea de a-l înțelege pe cel de lângă noi, iubirea aproapelui, iubirea îndelung răbdătoare, cum era promovată de Iisus Hristos, ar fi normalitatea în relațiile dintre oameni. Doar că în programele de ”revigorare a sistemului de gândire”, umilința înseamnă altceva, este mult mai mult. Chiar sărutatul pantofului celui de altă rasă, fapt ce nu mai are legătură cu umilința creștinească, ci cu prostia ”cu ciucuri”, cum bine ziceau bănățenii, cândva.
Ce ar mai însemna să fim mai puțin albi? Personal, am avut o întâmplare simpatică, în 2019, la Hamburg, când luând un taxi, condus de un ”afro-european” elegant, într-o mașină curată, impecabilă, m-a întrebat de unde sunt? I-am răspuns, desigur, din România, iar el, consternat, m-a privit lung, nu doar prin oglinda retrovizoare, dar s-a întors efectiv spre mine, și m-a întrebat: ”Din România și ești atât de albă?”. Prima mea reacție a fost, tot de mirare, dar din motivații diferite. El cunoștea niște… români mai bruneți. Mai ”bronzați”, cum și i-ar dori Coca Cola. Dacă asta înseamnă mai mult decât plăcerea de a căpăta culoare pe o plajă bună, la malul unei mări liniștite, atunci nu știu ce ar mai trebui să fac (facem).
Lăsând gluma la o parte, exagerările privind un comportament decent, numit de sociologie a fi ”corect politic”, devin, la rândul lor, o formă de abuz al conceptului de ”corectitudine politică” (desigur, cu referire la terminologie, nu la politica încărcată de abuzuri nepedepsite). Unde suntem? În anumite universități din SUA s-a cerut scoaterea lui Shakespeare din programul de studiu, în altele, Beethoven, în altele, portretele unor mari lideri ai lumii, cum ar fi Winston Churchill, strategul celui de-al doilea război mondial, acuzat de ”atitudini rasiste”. Culmea, Churchill l-a învins pe Hitler, care poate nu era… nazist? Cine mai știe? Trăim o dramă, cea a absurdului contra firii. Unii vor să-l înlocuiască pe Dumnezeu și deci să creeze alte rase ale lumii. Decid că nu ar mai exista ”mama” și ”tata”. De ce? Pentru că Tatăl nostru este însuși Dumnezeu?
Coca Cola, o companie ce produce o bătură aproape neagră, ne vrea la fel?
