Marți, 7 februarie, consilierii locali din Timișoara s-au întâlnit într-o ședință extraordinară, convocată de Roxana Iliescu, cu semnăturile altor colegi consilieri locali, din toate partidele. Subiectul acestei ședințe: Colterm. Mai exact, cum va putea compania locală de termoficare să cumpere, până la finalul lui aprilie, certificatele de CO2 aferente anului trecut. Deși se dorea găsirea unor soluții, și de această dată, s-a vorbit mai mult de probleme.
Spre deosebire de alte ocazii în care a fost discutat subiectul, de această dată s-a căzut de acord asupra mai multor puncte. Poate cel mai important ar fi că, în cazul în care nu vor fi achiziționate aceste certificate, Colterm va intra în faliment, veste care nu este neapărat o noutate. Majoritatea vocilor, însă, au făcut apel la calm: falimentul nu înseamnă neapărat întreruperea furnizării agentului termic, fiind dat exemplul orașului Iași. Alții, mai optimiști, au amintit și de Oradea, însă la fel de unanim a fost sentimentul că acela este un caz mai degrabă excepțional. Ar fi, totuși, și câteva posibile soluții pentru a nu ajunge acolo. Altă problemă majoră: acestea trebuie găsite în următoarele zile.
În primul rând, ar fi de menționat că în bugetul aprobat luni a fost trecută și cea mai mare alocare pe care a primit-o vreodată Colterm din bugetul local: 165 de milioane de euro. Pentru achiziționarea certificatelor ar fi nevoie de aproximativ 100 de milioane. Așadar, banii „există”, dar nu sub forma unor lichidități pe moment. În plus, trebuie găsită și o modalitate legală prin care aceștia să fie trecuți de la primărie la societatea din subordine. La prima vedere, spune executivul, ar fi numai două: subvențiile și pierderile tehnologice. Adică ce plătește primăria pentru consumul utilizatorilor și ce plătește primăria pentru că închiriază societății Colterm un sistem de termoficare cu probleme pe rețea. Alte voci, din partea administratorul juridic de exemplu, spun că ar fi și alte posibilități, însă este cert că insolvența pune anumite piedici în îndeplinirea acestora.
„Vă spun sincer, impresia mea este că de mult timp discuțiile despre Colterm au devenit destul de sterile și politice și s-au depărtat foarte mult de baza tehnică și legală care, până la urmă, este reală. Este o problemă foarte complexă. (…) Un lucru care se pierde în tot zgomotul politic: nimeni nu are alte interese decât bunăstarea timișorenilor. Vorbesc pentru mine și pentru colegii mei din executiv. Toate deciziile pe care le luăm sunt încercări de a face sens din dilemele financiare cu care suntem prezentați. Vreau să spun asta tocmai pentru că zboară foarte multe acuzații. Nu s-a dus nimeni acolo și nu a plecat cu nicio țeavă acasă. Nu vrea nimeni să vândă puncte termice sau altceva. Tot ceea ce facem, facem pentru comunitate”, a spus, printre altele, la începutul discuțiilor, primarul Dominic Fritz.
Ulterior, Fritz s-a plâns cel mai mult de „sistemul certificatelor de poluare”, la modul general, și de felul în care acesta a fost implementat în Uniunea Europeană. Astfel, acesta a prezentat și evoluția prețului acestora în ultimii ani: 2017 – 4,86€; 2018 – 15€; 2019 – 31€; 2020 – 24€; 2021 – 47€; 2022 – 84€. În prezent, în funcție de moment, acesta chiar depășește 90-100€ per certificat, iar Colterm ar avea nevoie de vreo 200.000. Până la finalul ședinței, însă, primarul și-a dat seama că „Chiar ăsta este rolul acestor certificate: să te oblige să treci la energie verde”. Primarul nu este convins că acest lucru este chiar fair, cel puțin nu față de România, în comparație cu alte țări din Occident.
La început, primarul a vorbit de două posibile soluții prevăzute de lege. Prima, accesarea unui credit. A doua, o garanție municipală. Nici acestea, însă, nu sunt 100% viabile. Cu prima, problema ar fi că, teoretic, potrivit legii, creditele pot fi luate doar pentru cheltuieli de investiții. Cu a doua, marele neajuns ar fi că și acesta este, de fapt, un soi de „datorie publică mascată”, asemenea datoriei pe care primăria încă o plătește pentru facturile de gaz de acum câțiva ani.
Colterm, însă, improvizează. „În prezent, singura variantă legală este o așa zis o gestiune de creanță. în momentul în care Colterm are o creanță – subvenția de exemplu, e clar că o să dăm acești bani – teoretic poate să gestioneze această creanță la un creditor, bancă sau terț. Aici suntem deja în discuții cu mai multe entități bancare. Tot trebuie făcut un contract și cu Colterm, iar apetitul este foarte scăzut, fiind în insolvență, să fie implicat. Nu există altă variantă legală. Nu o să treacă nici de secretarul general (Direcția Juridică – n.r.), nici de Direcția Economică”, a mai declarat primarul.
În continuare, executivul, pe de o parte, și opoziția din consiliul local, pe de alta, s-au certat de ce nu s-au găsit soluții cu trei sau, respectiv, doi ani în urmă. La fel, Fritz&Co au certat guvernul pentru lipsa unor legi aplicabile, în timp ce peneliștii și pesediști au ținut să îl laude pentru cele peste 100 de milioane de lei care „au ținut în viață” Coltermul iarna trecută.
Alte probleme ar fi și cele aduse de legile privind sprijinul de stat. Teoretic, primăria nu poate da mai mult de 75 de milioane de lei anual către Colterm, însă această sumă a fost depășită lejer anul trecut, iar anul acesta se anunță a fi o diferență și mai mare, lucru evident doar din alocarea bugetară de peste 160 de milioane de lei. Marius Cârceie, din partea administratorului judiciar, a spus, totuși, că, în opinia lui, măcar pierderile tehnologice ar putea fi considerat „decont”, nu „ajutor de stat”.
Tot din partea administratorului judiciar, consorțiul Alfa & Quantum Consulting SPRL, Maestro SPRL și Insolvein SPRL, a mai venit o posibilă soluție pentru ca primăria să ducă bani către Colterm: majorarea de capital. O soluție care nu ar fi ilegală, dar care, potrivit primarului și secretarului general, ar avea mici sorți de izbândă, având în vedere că societatea este în insolvență. În aceeași idee, Cârceie a amintit și de o hotărâre AGA de reîntregire a capitalului social, care ar urma să facă parte dintr-o viitoare acțiune în instanță. Alt reprezentat al consorțiului, Bogdan Alic, i-a propus executivului primăriei să facă mai multe presiuni la nivel central.
A mai luat cuvântul și administratorul special Cristian Amza. După ce a destins atmosfera cu glume despre cine își mai dă sau nu demisia din Colterm, acesta a devenit mai – să spunem – realist: „Lucrurile sunt foarte simple. Va fi o decizie cu destulă încărcătură politică și finețe juridică și legislativă. Dacă nu se vor lua aceste certificate, AFM are dreptul de a solicita falimentul Colterm. Vorbim de un interval de 4, 5, 6 luni. Următorul sezon va fi periclitat. (…) Chiar dacă astăzi alocați bani, vă garantez că nu vom rezolva situația până la începutul viitorului sezon”.
Până spre final, discuțiile în care s-au implicat în mod special Roxana Iliescu, Cristian Amza și, parțial, și primarul Dominic Fritz au devenit mai mult tehnice: dacă sprijinul de la guvern de iarna trecută poartă sau nu TVA, cine a fost de fapt beneficiarului acestor sume – primăria sau Colterm, lucru important din prisma legilor privind ajutorul de stat – sau proiectele de energie verde depuse prin diferite programe de finanțare, subiect pe care Roxana Iliescu, de altfel, l-a mai abordat.
Fritz, totuși, a ținut să îi liniștească pe timișoreni: „Cred că e destul de evident că nu îmi doresc falimentul Colterm. (…) Cred că acest sistem este viitorul, dacă acum am renunța și am instala peste tot doar centrale de gaz, ar fi o decizie pe care am regreta-o peste cinci sau zece ani (și pentru acestea ar urma să se plătească certificate de poluare, după 2027 – n.r.). Nu pune nimeni niciun lacăt pe termoficare. La Iași, (compania de termoficare – n.r.) a dat faliment în 2014, iar de atunci e în procedură de faliment și continuă (să livreze agent termic – n.r.). (…) Mi-am asumat această poziție (de primar – n.r.) și iau foarte în serios responsabilitatea pe care o am, ca primar, dar nici nu sunt megaloman, să mă cred Superman și că pot să rezolv orice fel de problemă cu pârghiile legale și financiare limitate pe care le am la dispoziție ca primar. Și vă recomand și dumneavoastră să nu vă credeți Supermani, să nu credeți să puteți rezolva orice problemă pe care o avem în această țară, care ne privește și la nivel local, în Consiliul Local. Sunt probleme care ne privesc aici, la nivel local, care nu pot fi rezolvate decât cu ajutorul guvernului și decât cu o strategie națională. Problema termoficării face parte din această categorie. Nu mă feresc să o spun: este nevoie și de o strategie națională. Luați-o ca o dovadă de realism, nu ca o fugă de responsabilitate”.
