“Amintiri din Epoca de Aur”, filmul colectiv scris şi produs de Cristian Mungiu şi regizat împreună cu Ioana Uricaru, Hanno Höfer, Răzvan Mărculescu şi Constantin Popescu, ecranizează cele mai comice legende urbane româneşti din anii ‘80 până azi.
“În Amintiri din Epoca de Aur am folosit multe din poveştile pe care le auzeam stând la coada pe vremea aia. E greu de zis dacă chiar se întâmplaseră, dar îţi dădeau aşa – un sentiment de satisfacţie că li se întâmplă lucruri nasoale şi lor”, spune Cristian Mungiu despre cele şase poveşti pe care le-a inclus în film, adică „Legenda activistului în inspecţie”, „Legenda fotografului oficial”, „Legenda politrucului zelos”, „Legenda miliţianului lacom”, „Legenda vânzătorilor de aer” şi „Legenda şoferului de găini”. Filmul a fost prezentat în luna mai la Cannes, la secţiunea “Un certain regard”, apoi a deschis cinci festivaluri internaţionale de film şi a participat la cel puţin alte zece. Întâmpinat bine în presa internaţională, despre “Amintiri din Epoca de Aur” s-a scris că “fiecare parte e spusă cu acea vivacitate şi ironie amară pe care doar est-europenii pot s-o stăpânească” (Peter Brunette, Holywood Reporter) sau că “aceasta este probabil cea mai eficientă cale de a experimenta ceea ce face din români aşa regizori distictivi. Ei sunt comedianţi şi tragedieni de multe ori în acelaşi film” (Wesley Morris, Boston Globe). “Amintiri din Epoca de Aur”, vândut deja în peste 25 de ţări, rulează şi pe ecranele din ţară, putând fi vizionat de vineri, 25 septembrie, şi la Timişoara, la Cinema City din Iulius Mall, într-un prim episod – “Amintiri din Epoca de Aur 1: Tovarăşi frumoasă e viaţa”. Partea a doua, “Dragoste în timpul liber”, va rula în ţară din 23 octombrie.
“Amintiri din Epoca de Aur e un film atipic”, ne-a declarat Mungiu. “E un fel de ecranizare a acelor povesti de tinereţe pe care ţi le aminteşti pe la unu noaptea ştiind de vorba la un pahar cu vreun prieten. Sunt povesti colective, nu personale, povesti care circulau din gură în gură şi despre care întotdeauna cel care le zicea jură că sunt adevărate şi s-au întâmplat la el în judeţ. În mod natural, poveştile astea trebuiau spuse pe mai multe voci – căci mai importante decât filmele în sine vor fi, pentru cei care o să meargă să le vadă, propriile lor amintiri pe care Amintirile din Epoca de Aur li le vor declanşa.”
