Acasă Actualitate Construită în urmă cu aproape 600 de ani, una dintre cele mai...

Construită în urmă cu aproape 600 de ani, una dintre cele mai vechi vetre monahale din Banat și-a sărbătorit hramul 

DISTRIBUIȚI

Mănăstirea Săraca este un considerat un monument istoric, artistic și cultural de mare valoare, se află în Protopopiatul Deta, Mitropolia Banatului, și este una dintre cele mai vechi vetre monahale din Banat.

La marile praznice și sărbători, credincioși din Banatul de munte și de câmpie, precum și din alte părți ale țării vin aici pentru a se închina la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, pentru alinare sufletească și trupească.

Odorul cel mai de preț al mănăstirii este biserica veche, cu hramul „Schimbarea la Față“, care datează din secolul al XV-lea.

Ridicată în 1443, de călugărul Macarie de la Tismana, trimis de Sfântul Nicodim, biserica a fost renovată în 1730 de Giuriciko Lazarevici și fiii săi, Nicolae și Chiriac. Pictura bisericii, realizată în 1730 de zugravii Andrei, fiul său Andrei, Ioan și Chiriac, este un exemplu remarcabil de iconografie bizantină. Prin bogata sa istorie și armonia elementelor bizantine, străvechea biserică a mănăstirii Săraca este unul din cele mai reprezentative lăcașuri mănăstirești din Mitropolia Banatului.

La praznicul împărătesc al Schimbării la față a Domnului, străvechea Mănăstire Săraca și-a sărbătorit hramul istoric. În această zi binecuvântată, peste o mie de credincioși din Banat și nu numai, însoțiți de zeci de preoți, s-au îndreptat spre mănăstirea situată în micuțul sat Șemlacu Mic, protopopiatul Deta.

Bucuria praznicului a fost încununată de prezenţa în mijlocul obştii a Înaltpreasfinţitului Părinte Ioan, Arhiepiscopul Timişoarei şi Mitropolitul Banatului, care a oficiat Sfânta Liturghie împreună cu preotul Ionel Popescu, vicar eparhial și clericii din administrația Centrului eparhial, a părinților protopopi din Timișoara și Deta, a părintelui arhim. Climent Vântu, stareţul aşezământului monahal, protos. Matei Buliga, starețul mănăstirii Dobrești și a altor monahi și monahii din cuprinsul eparhiei noastre. Au participat, de asemenea, reprezentanți ai autorităților locale și județene. Răspunsurile liturgice au fost date de grupul psaltic dirijat de părintele prof. dr. Ionuț-Alexandru Ardereanu.

În cadrul sfintei Liturghii au fost pomeniți viețuitorii și ctitorii mănăstirii trecuți la cele veșnice și au fost binecuvântate prinoasele și strugurii aduse de către credincioși.

Cuvântul de învățătură a fost rostit de Părintele Mitropolit Ioan care  a subliniat că, pe Tabor, cei trei apostoli, Petru, Iacob și Ioan i-au văzut aievea pe cei doi profeți ai Legii Vechi, Moise și Ilie, bucuria ucenicilor Săi fiind exteriorizată de sfântul Petru, care, copleșit de minunea la care sunt copărtași, a exclamat: „Doamne, este bine să fim aici; dacă vrei, am să fac aici trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise și una pentru Ilie” (Matei 17,4).

Vădit impresionant de istoria acestui așezământ monahal și de mulțimea credincioșilor veniți la hram, Înaltpreasfinția Sa a spus:

„Știți ce a spus Hristos în taina Sfintei Liturghii de astăzi? Aș vrea să fac și eu o colibă în inima ta. Câți dintre noi, astăzi, i-am oferi inima lui Hristos să-și facă o colibă în ea? Binecuvântați să fiți, fraților, prezenți cu sufletul, cu cugetul și cu trupurile voastre astăzi aici, în acest loc. Este un semn că, cel puțin voi, din atâta lume, sunteți deschizători de inimă, ca Hristos să-și facă o colibă în ea”.

De asemenea, făcând referire la vechimea acestei mănăstiri bănățene, Înaltpreasfinția Sa a zis: „Frățiile voastre ați umblat pe la multe mănăstiri din țară, iar una dintre mândriile neamului nostru sunt frumoasele mănăstiri din nordul Moldovei, vizitate de mii și milioane de oameni. Însă, de ce oare nu venim noi mai des să ne rugăm în mănăstirile noastre, mai ales că această mănăstire este, poate, cu cel puțin 300 de ani mai veche decât mănăstirile din Moldova?

Prima atestare documentară a acestei mănăstiri o avem dintr-o cronică a franciscanilor, datând din anul 1270”. De-a lungul secolelor, mănăstirea Săraca a trecut prin mari greutăți, a fost sub stăpânire turcească și austriacă si a fost desființată de regimul comunist-ateu, dar Dumnezeu i-a purtat mereu de grijă și astăzi este o oază de credință, cultură și spiritualitate în câmpia Banatului, nu departe de granița cu Serbia.

La sfârșitul slujbei, Arhim. Climent Vântu, starețul mănăstirii Săraca, a mulțumit Chiriarhului Banatului pentru prezența la sfânta Liturghie și pentru cuvântul arhieresc ce a adus bucurie și mângâiere în inimile celor de față.

Mulțumirile părintelui stareț s-au îndreptat apoi către credincioșii veniți în număr mare să primească binecuvântarea și către donatorii, miluitorii și binefăcătorii acestei mănăstiri. În semn de ospitalitate și dragoste frățească, fiecare pelerin a primit din partea mănăstirii un dar de alimente, întărindu-se astfel legătura duhovnicească dintre obștea monahală și poporul dreptcredincios.

 

 

Comentarii

comentarii