Creştinii ortodocşi sărbătoresc Înălţarea Sfintei Cruc. IPS Ioan: “Sfânta Cruce este altarul pe care S‑a jertfit Hristos!”

În fiecare an, la 14 septembrie, creştinii ortodocşi sărbătoresc Înălţarea Sfintei Cruci.  Semnul Sfintei Cruci a devenit un semn al identităţii creştinilor.

Despre semnificația crucii, ÎPS Ioan, mitropolitul Banatului, a spus: “Sfânta Cruce este altarul pe care S‑a jertfit Hristos. Pe toate crucile este pictat, într‑un fel sau altul, chipul lui Hristos. Crucea ne amintește și de felul cum ne‑am despărţit noi, oamenii, de Hristos şi ne îndeamnă la pocăinţă. Dacă pe partea din faţă a crucii este pictat Hristos pironit pe Cruce, vedem că pe spate este un loc liber, care este al fiecăruia dintre noi. Pentru toţi cei care vrem să urmăm calea Crucii, a lăsat Hristos un loc liber: pentru mine, pentru tine, pentru toţi cei care se jertfesc în viaţa aceasta pentru familie, pentru copii, pentru semenii lor. Nu există nicio posibilitate de a ne urca la cer decât pe propria noastră cruce. În chip metaforic şi poetic, crucea este <scară spre cer>, aşa apare în Acatistul Sfintei Cruci. Crucea este scara iubirii. Dacă doreşti să simţi ceva cu totul minunat, urmează cărarea pe care a urmat‑o Hristos Domnul! Acea cărare este calea crucii, calea iubirii. Cel ce doreşte să ajungă la Dumnezeu nu poate s‑o facă decât pe scara iubirii”.

 

De asemenea, patriarhul Daniel a explicat:

“Semnul Sfintei Cruci a devenit un semn al identităţii creştinilor. De aceea, în înţelesul ei duhovnicesc, Sfânta Cruce este cinstită încă din timpul Sfinţilor Apostoli. În această privinţă, în Epistola către Galateni, capitolul 6, versetul 14, Sfântul Apostol Pavel spune: «Iar mie nu îmi este a mă lăuda decât în crucea lui Hristos prin care lumea este răstignită pentru mine şi eu pentru lume». Această conştiinţă a legăturii tainice între crucea lui Hristos şi persoana lui Hristos este exprimată duhovniceşte de acelaşi Sfânt Apostol Pavel în cuvintele: «Cuvântul crucii pentru cei ce pier este o nebunie, iar pentru noi cei ce ne mântuim este puterea lui Dumnezeu». Deci, vorbirea despre cruce, despre răstignirea lui Hristos ca un tâlhar pe cruce era o nebunie pentru păgâni, pentru cei care nu credeau în Hristos, era un lucru greu de acceptat că un Dumnezeu Atotputernic se smereşte atât de mult încât moare pe cruce ca un rău făcător. Dar, spune Sfântul Apostol, «pentru noi cei care ne mântuim crucea este puterea lui Dumnezeu»”, a spus Preafericirea Sa”