Pentru mulți istorici, Revoluția din 1989 s-a încheiat pe 20 decembrie, când Timișoara a fost declarat primul oraș liber din România. Alții susțin că Revoluția a durat până la fuga lui Nicolae și Elena Ceaușescu de la Comitetul Central și confruntările din Piața Universității din București. Restul este trecut la capitolul “lovitură de stat”. Nici Timișoara nu a fost ocolită de așa-zișii “teroriști”, care au apărut într-o perioadă în care armata, miliția și securiștii se presupune că au pactizat cu poporul.
În perioada 17-22 decembrie 1989, până la căderea lui Ceaușescu, în Timișoara au murit 72 de persoane (71 împușcate și una călcată de un tanc) și au fost rănite 297 de persoane (253 împușcate și 44 cu alte leziuni violente). Cele mai multe victime s-au înregistrat pe 17 decembrie, când au fost 65 de morți, iar în ziua următoare au mai fost doar cinci victime. După 22 decembrie, s-au înregistrat însă încă 20 de morți și peste 100 de răniți.
Crimele de la Crăciun
Pe 24 decembrie, la Timișoara au murit zece persoane. Dacă până atunci victimele erau civili, după fuga lui Ceaușescu au apărut răniții și morții din rândul armatei. Interesant este că majoritatea celor decedați în perioada 23-25 decembrie 1989 nu au participat la nicio luptă. Au fost persoane ucise în case de gloanțe rătăcite sau bine țintite, victime ale neatenției și prostiei, însă au fost și cazuri de sinucideri.
L-au împușcat pentru că li s-a părut suspect
Dan Jublea (21 de ani) a fost ucis pe 24 decembrie 1989 de un glonț tras de un lunetist, în timp ce se afla în bucătărie. Glonțul a ricoșat din umărul tatălui său, care a ieșit la geam. Acesta li s-a părut suspect militarilor care păzeau stația PECO din Calea Aradului. Laura Negruțiu, elevă în vârstă de 9 ani, a fost împușcată în locuință de un glonț care a intrat prin perete. Tot în locuință a murit și Virgil Nemoianu.
Ucis pe 25 decembrie de un lunetist
Un alt timișorean mort după 22 decembrie a fost Gheorghe Kelemen. Acesta a fost împușcat pe data de 25 decembrie, la sediul Direcției de Radiotelecomunicații, unde lucra ca electromecanic. Când a intrat în camera de la etajul unu, unde era și biroul său, a fost împușcat în cap, prin geam. Se pare că s-a tras cu o pușcă cu lunetă, de pe clădirea Poligrafiei, aflată vizavi.
Matei Petru Ebner (53 de ani), muncitor la Întreprinderea de Construcții, Reparații și Administrare Locativă (ICRAL), a murit pe 25 decembrie. Acesta lucra la sediul ICRAL de pe strada Oituz. În prima zi de Crăciun, dimineața, omul s-a dus la muncă. Pentru că a găsit secția închisă, a încercat să forțeze intrarea. Militarii de la cazarma Oituz, de vizavi, s-au gândit că Ebner este un terorist periculos care încearcă să se ascundă, așa că l-au împușcat.
Militarii în termen au fost luați la țintă
Teodor Buzea, militar în termen la UM01125, a fost împușcat în timp ce păzea Uzina de Apă. Octavian Lile, militar la UM01726, a fost împușcat la Spitalul de Copii. Gigi Mihai, militar la UM01039, a fost împușcat la poșta din Calea Girocului. Andrei Puczi, militar la UM01926, a fost împușcat în Calea Lipovei. Constantin Vâlceanu, maistru militar la UM01864, a fost împușcat în mașina pe care o conducea, după ce a refuzat să oprească la un punct de control de lângă unitatea militară din Calea Lipovei.
Și-a împușcat colegul de armă
Valentin Roman, militar în termen la UM01807, a fost împușcat din neatenție de către un alt militar. În 26 decembrie 1989, Ioan Moldovan (20 de ani), militar în termen la UM01926, s-a împușcat din greșeală în incinta unității din Calea Lipovei. Pe 30 decembrie, ultima victimă din 1989 a fost Ioachim Coca, muncitor civil la UM01824, care a decis să încheie socotelile cu viața și și-a tras un glonț în cap.
„Teroristul” de la Azur
Un caz aparte a fost cel al inginerului Dominic Paraschiv (44 de ani), șef al formațiunii de gărzi patriotice de la Azur. El păzea fabrica de „teroriști”. Acesta a amenințat cu arma câțiva muncitori din fabrică, motiv pentru care a fost împușcat. Dominic Paraschiv a fost prezentat inițial ca terorist.
Pe lista eroilor martiri, care au un monument funerar în Cimitirul Eroilor din Timișoara, se află și Adalbert Bozsoky. Acesta a murit pe 26 decembrie 1989, la București. Timișoreanul se afla în capitală pentru muncă, însă a fost interceptat de „revoluționari”, etichetat „terorist” și „împușcat ca un câine”, după cum spune soția acestuia, Ilona Krestyan. Adalbert Bozsoky avea 60 de ani și a fost înmormântat la București.
