Frumuseți naturale cărășene
Lacul Văliug, Casa Baraj, Gasthoff Tirol, Aquaris, Claris, Hubertus sunt doar câteva dintre numele gravate deja pe panoplia turismului montan din Caraș-Severin. Ele sunt asociate, inclusiv în memoria afectivă a celor care iubesc natura, cu Crivaia, stațiunea estivală care atrage, probabil, cei mai mulți turiști – de weekend sau de sejur – din întreg Banatul de Munte. Crivaia, chiar dacă nu este încă declarată o stațiune oficială, pentru a beneficia de eventualele avantaje ce ar decurge de aici, are de mult acest statut. Stațiunea se întinde de-a lungul Lacului de acumulare Văliug și este una dintre cele mai atrăgătoare, așa cum spuneam, facilități climaterice din Banat. Medicii spun că stațiunea este recomandată mai ales în asteniile nervoase, surmenaj fizic și intelectual, dar adevărul e că majoritatea celor care vin aici sunt sănătoși, atât tineri, cât și bătrâni, doritori de o baie zdravănă în apa rece și revigorantă a lacului, de plajă, de o mâncare bună, de aer tare și curat, dar și de înot, pescuit sau diverse alte sporturi acvatice. Crivaia face parte din Parcul Național Semenic-Cheile Carașului – cu o suprafață de aproape 37.000 de hectare, ce conține unica pădure de făgete virgine, cu o 
vârstă de peste 300 de ani din Europa. Există aici 691 de specii de animale și 1.200 de specii de plante, unele din ele constituind specii endemice și rare, ceea ce conferă întregii regiuni un caracter aparte. Tot de această zonă aparține cea mai mare structură carstică compactă din România, cu 566 peșteri și 125 de avene. Pe teritoriul parcului din care face parte și Crivaia, au fost identificate peste 1.200 de specii de plante, dintre care 30 de specii rare și protejate. Specifică acestei zone este Arthenaria Dioica sau cum e cunoscută popular: Floarea Semenicului.
Vară indiană
Revenind însă la sezonul estival, care nu se îndură să plece, prelungind, iată, căldura verii până spre jumătatea unei splendide toamne târzii sau unei veri indiene, așa cum se spune în America, Crivaia încă reprezintă atracția favorită a sute de turiști care, mai ales în weekend, umplu hotelurile, pensiunile și vilele din zonă. Facilități care, pur și simplu, au explodat în ultimii ani, lor adăugându-li-se o serie de case de vacanță de lux. Două dintre cele mai faimoase – fără însă a le nedreptăți pe celelalte – sunt, cu siguranță, Gasthoff Tirol, ridicată de omul de afaceri reșițean Ioan Popa, cunoscutul proprietar al mărcii de paste Monte Banato, precum și mai noul Aquaris, un hotel superb, aparținând lui Adrian Chebuțiu, fostul președinte al Consiliului de Administrație al Grupului de firme UCMR. Hotelul lui Chebuțiu, modernizat pe scheletul fostului debarcader al UCMR, a adunat unele critici, pentru că el nu mai e accesibil muncitorilor de la Uzina Constructoare de Mașini, numai că nici UCMR nu mai e ce a fost. Astfel că în locul Debarcaderului a apărut o concurență reală la Gasthhoff Tirol, acest Aquaris, care a ridicat cu mult standardele din zonă. Și cum autoritățile cărășene au reușit să modernizeze, e drept cu bani guvernamentali, drumul până aproape de Văliug, weekend-ul care tocmai s-a încheiat a oferit un nou prilej turiștilor de a se mai bucura de soarele blând al toamnei, un soare însă la care se putea face liniștit plajă. Cel mai animat debarcader e, ca întotdeauna, Casa Baraj, de asemenea, proprietatea lui Ioan Popa, un împătimit al 
muntelui, care vrea să investească în viitor câteva milioane de euro pentru un telescaun în zonă. Situat chiar la intrarea în Crivaia, în capul barajului, cum se spune, debarcaderul este amenajat cu mult bun-gust și de aceea e foarte căutat, mai ales de timișoreni, care, de altfel, dețin categoric supremația ca număr de turiști. Aici se și poate mânca bine, produsele tradiționale nu lipsesc niciodată, asezonate cu celebra salată de bureți de fag și cu la fel de cunoscuta afinată. Chiar dacă nu mai este aglomerația de peste vară, Casa Baraj e și acum populată. ” Venim aici aproape în fiecare weekend, ne spune Aurel Miron, un inginer timișorean de 52 de ani. Eu, cu soția și cu fetele nu ne rupem deloc de această zonă superbă, venim chiar și iarna. Preferăm Crivaia Semenicului, pentru că e mai aproape, drumul e mai accesibil și aici e frumos în orice anotimp. Sigur, e un pic costisitor să vii așa des de la Timișoara, dar aici ne încărcăm bateriile. Acum ne-am oprit la Casa Baraj, pentru că fetele noastre vor pizza, iar aici o fac foarte bună. Ne bucurăm încă de aceste zile calde”. Ioana Costache, de 27 de ani, e tot din Timișoara. ”Îmi place mult Văliugul, Crivaia, Gărâna. Nu e așa departe de Timișoara și prietenului meu îi place și lui. Ne bucurăm că drumul e mai bun și putem ajunge mai ușor. Noi mergem, de obicei, la Claris. E un hotel sau pensiune frumoasă și accesibilă. Am văzut și Aquaris-ul, arată excelent, dar din păcate e cam scump pentru noi și, de obicei, locurile sunt rezervate”.
Un ambient fermecat
Crivaia, însă, abundă de locuri de cazare, de restaurante și locuri unde te poți simți bine, ești servit excelent la masă, cam peste tot și te poți declara mulțumit. E drept, apa lacului a scăzut mult în ultimele luni, pentru că nu a plouat, dar turiștii încă se simt bine pe pontoane, inclusiv la debarcaderele TMK sau Crosi. Așa cum deja se știe, combinatul siderurgic TMK a vândut cehilor de la CEZ întregul sistem hidroenergetic din această parte a Banatului Montan, iar acum toate lacurile sunt ale acestui cunoscut producător european de energie. Cehii, însă, nu vor să deturneze – deocamdată sau poate niciodată – sensul turistic al zonei. Ioan Popa ne spunea că a avut mai multe discuții cu conducerea acestora și că există multă înțelegere vizavi de faptul că Crivaia e o zonă eminamente turistică. Așa că, și toamna aceasta, aproape vară încă, are farmecul ei. La Crivaia, frunzele arborilor de munte încep să se îngălbenească, cerul e superb de albastru, soarele mieriu, iar temperatura ține cu noi. Prilej excelent, deci, de ieșit în natură.
