Timișoara nu (mai) scapă, nici ea, de frământările ce se adaugă, nefericit, peste suferințele oamenilor, acelea cotidiene, acelea care dau peste cap starea românilor. Timișoara era, cândva, model de conviețuire în biserică (un ecumenism elegant, în care își găseau locul ortodoxia, catolicismul, lutheranismul, protestantismul, iudaismul, toate), în politică (politicienii se respectau, dar aveau dezbateri transparente), era model și pentru profilul celui vizibil, fie el politician, fie din biserică, în general.
Acum, din păcate, șirul crizelor la care asistăm distruge percepția asupra modelelor, distruge încrederea, ca să nu mai vorbim despre mult vehiculata imagine, atât de greu înțeleasă de imberbii vieții publice. Preoții divorțează, își aruncă soțiile în stradă, amantele fac ”conferințe” despre fericire, alții fură banii bisericilor ce rămân fără turle, alții își jignesc colegii, adică pe alți preoți, îi umilesc public, iar alții, pur și simplu, petrec liniștiți în baruri, cluburi, chefuri cu politicienii satului (sănătoase pentru campaniile electorale)… Noi, cuminți, mergem la biserică pentru a ne întâlni cu Hristos, nu cu ei! În acest context voi remarca atitudinea sinceră a preotului demisionar recent, Ștefan Marcu, care a divorțat, dar a plecat din biserică, pentru a nu afecta încrederea în ea, care m-a sunat și mi-a spus, după ce am scris despre acest caz: ”Nu sunt supărat, vă iubesc, vă voi respecta mai departe, da, este adevărat tot ceea ce ați scris, dar nu mă întorc din drum. O iubesc pe M. și nu caut loc în altă eparhie. Nu mă întorc din drum, ies din biserică și mă recăsătoresc cu M.”. Am apreciat infinit mai mult reacția acestui om, comparativ cu ipocriziile altora, cu fețe de înger și suflete de smoală.
Parcă într-o veșnică competiție, și Biserica Baptistă a dat, recent, un exemplu de ”iubire a aproapelui”, prin apariția imaginilor cu deputatul PNL, Ben-Oni Ardelean, despre care toată conducerea PNL Timiș, dar și cea de la nivel național, tac mâlc! Cică, nu ne-ar interesa viețile private, cică, fiecare răspunde!
MINCIUNĂ! Octavian Paler spunea așa: ”Cine intră în viața publică va asuma că și viața sa privată este publică”. Așa că discursurile mieroase despre acceptarea încălcărilor normelor, din partea celor ce dețin poziții publice, este o mare de ipocrizie, la care se adaugă minciuna, retorica răului absolut!
Timișoara, unde sunt modelele din biserică, din politică, învățământ, din sănătate, din operă, filarmonică, biblioteci, restaurante, magazine, al relațiilor dintre oameni, unde este zâmbetul calin, cald, al celor care păreau a se bucura de liniștea vieții din Banat?
