Principelui Radu al României
Palatul Elisabeta, 16 iunie 2009, ora 11
Partidele politice din România şi-au trimis reprezentanţii în Parlamentul Europei. Nu acelaşi lucru se poate spune şi despre societatea românească. În structura sa profundă, ea continuă să fie nereprezentată în Europa, ca şi la ea acasă, în instituţiile puterii şi în politicile guvernărilor.
În timp ce alte ţări europene se zbat pentru fiecare cent alocat agriculturii, România îşi ignoră cu bună ştiinţă unul din cele mai valoroase capitaluri. Satele României nu numai că nu se integrează în Europa, dar sunt împinse în afara ariei sale de civilizaţie. Încă un exemplu grav de decuplare a Statului de Societate.
Am ales astăzi să vorbesc despre criza satului românesc. Situaţiei dramatice a ţăranului român i se adaugă acum o criză economică şi financiară ale cărei consecinţe vor lovi mult mai crud mediul rural. Se vorbeşte de recesiune, dar de două decenii satul românesc este într-o recesiune continuă. Din păcate, ţăranul român şi problemele lui lipsesc din peisajul dialogului public. El este fie ignorat, fie tratat cu dispreţ.
Asemenea românilor din Italia şi Spania, celor din Basarabia sau maghiarilor din Harghita şi Covasna, agricultorii români sunt folosiţi doar ca subiecte electorale bune de adus voturi.
Deşi înseamnă traiul de zi cu zi a jumătate din populaţia ţării, agricultura nu a fost niciodată tratată cu adevărat ca o prioritate, în politicile guvernamentale. Seceta anului 2009, deşi anticipată de instituţiile specializate, este ignorată de lumea politică, absorbită, în principal, de lupta pentru putere.
Asistăm la o criză a satului românesc, iar ea nu este doar una economică. Supus discriminărilor şi presiunilor distructive, sistematice, decenii la rînd, satul nostru a fost transformat într-un spaţiu social semi-deşertic. Într-un loc predestinat eşecului, de unde trebuie să fugi, dacă vrei să ai şansa unei vieţi decente, demne, contemporană cu lumea secolului XXI.
Criza aceasta nu a început acum, dar ultimii 20 de ani de guvernare au împins satul în pragul distrugerii totale. Invadat de subcultura urbană, ajuns loc de refugiu pentru victimele dezindustrializării, adăpost precar al celor mai mulţi dintre bătrânii ţării, aflat mereu în afara oricăror programe sistematice de dezvoltare, satul nostru a încetat să mai fie reper al unui mod tradiţional şi coerent de viaţă.
Mesajul meu vine la acest început de vară, când prognoza din ianuarie a Administraţiei Naţionale de Meteorologie a fost reiterată: între 1 iunie si 31 august seceta va afecta 6 milioane de hectare, mai mult de jumătate din suprafaţa arabilă a ţării. Este posibil să avem pierderi de peste 50% la culturile de grâu şi orz, iar România să nu-şi poată asigura rezervele pentru producţia de pâine; să depindem de importuri masive într-un an în care nu sunt bani, în timp ce resursele interne sunt neglijate şi irosite!
Lipsa creditării şi reducerile pînă la 50% ale alocaţiilor bugetare destinate agriculturii, operate de guvern, ameninţă să lase aproape jumătate din populaţia ţării, nu sub pragul minim de sărăcie, cum este acum, ci sub pragul de supravieţuire. Specialiştii avertizează că din totalul de peste 3 milioane de hectare de pământ irigabil, anul acesta nu pot fi irigate mai mult de 300.000 ha. Adică doar 10%.
Pe fondul încălzirii globale şi al distrugerii infrastructurii agricole a României, comunităţile rurale au nevoie de un program naţional de urgenţă, susţinut de investiţii europene şi alocaţii bugetare, care să asigure:
– refacerea sistemului de irigaţii şi a perdelelor de protecţie;
– împăduriri sistematice şi masive în regiunile cele mai afectate de deşertificare;
– punerea la dispoziţia ţăranilor a soiurilor de seminţe subvenţionate care să reziste la secetă. Astfel pot fi ajutate financiar şi staţiunile de cercetare care produc seminţele;
– asigurarea de energie electrică ieftină pentru cei care o folosesc pentru irigaţii, cu plata la recoltare.
Mesajul meu către responsabilii guvernării este: Puneţi ordine în priorităţile ţării! Este cea mai bună garanţie pe care o puteţi da Europei. Faceţi politică pentru a administra bine ţara, nu folosiţi administraţia pentru a face politica intereselor proprii. Utilizarea instituţiilor publice în interes personal este o gravă formă de dispreţ şi de subminare a autorităţii Statului.
Priviţi satul românesc drept un mod de viaţă, un tipar al societăţii româneşti, nu ca pe partea invalidă a economiei naţionale!
Mai mult decât politicienilor, mesajul meu se adresează elitei acestei ţări şi tinerilor. Avem nevoie de idei proaspete, surprinzătoare, curajoase în comunităţile rurale. Ele pot veni de la tineri, de la intelectuali, de la asociaţii de breaslă, de la organizaţii, de la întreaga societate românească, nu doar din comunitatea rurală.
Parteneriatul dintre Federaţia Sindicatelor din Agricultură Agrostar şi Casa Regală este un model de iniţiativă în favoarea satului românesc. Sper ca acest model să inspire pe cât mai mulţi. El susţine proiecte de specializare în domenii tradiţionale, accesare de fonduri europene, atragere de investiţii şi proiecte de dezvoltare locală în domeniile turismului agricol, turismului balneo-climateric din comunităţile rurale, agriculturii ecologice, serviciilor, comerţului cu produse tradiţionale, etc.
Studenţii şi liceenii români îşi pot oferi inteligenţa, cunostinţele şi imaginaţia pentru a ajuta mediul rural să găsească soluţii de dezvoltare. La fel, comunităţile citadine. Satul românesc nu este subiect de interes doar pentru populaţia rurală şi autorităţile publice. El are nevoie să fie ajutat, re-creat, cultivat de întreaga elită a României, de tinerii ei, de personalităţile din societatea civilă, economie şi din învăţământ.
Uniunea Europeană nu are un proiect pentru salvarea satului românesc. El va fi construit de români, acasă la ei. Toţi cei care sunt gata să contribuie la reintegrarea satului românesc în Istorie au întregul meu sprijin!
