Primul concert din 2012 la Filarmonica „Banatul”

Duminică, 08 Ianuarie 2012 19:33

Scris de Florin Puscas

primul%20concert%20din%202012%20(Gioachino%20Rossini).jpg Primul concert simfonic al anului 2012 la Filarmonica „Banatul” din Timişoara va avea loc vineri, 13 ianuarie, de la ora 19.00. În ciuda combinaţiei fatidice „vineri – 13”, spectacolul promite să le aducă melomanilor timişoreni doar momente de delectare auditivă. Aceştia vor putea asculta Uvertura „Scara de mătase”, de Gioachino Rossini, Concertul pentru percuţie şi orchestră, de Doina Rotaru, şi Simfonia a V-a în mi minor, op. 64, de Piotr Ilici Ceaikovski. Chiar dacă nu toate opere lui Rossini sunt la mare căutare, uverturile sale se află mereu pe scenele de concert, indiferent de operele de care aparţin. La fel este şi cu „spumoasa” uvertură care va putea fi ascultă vineri, pe scena Sălii Capitol. Concertul Doinei Rotaru, din a doua parte a spectacolului, a fost interpretat în primă audiţie în anul 2000, de Doru Roman, solist al Filarmonicii „Banatul”, în acompaniamentul orchestrei simfonice. Tot Doru Roman, căruia i-a fost dedicată lucrarea, o va cânta şi vineri seara, în concertul simfonic dirijat de maestrul Gheoghe Costin. „Doina Rotaru este una dintre personalităţile reprezentative ale şcolii româneşti de compoziţie. Şi-a câştigat un binemeritat prestigiu în viaţa muzicală din ţară, dar şi din străinătate, efect al succeselor sale în domeniul componistic şi datorită numeroaselor premii naţionale şi internaţionale care i s-au atribuit. Compozitoarea, formată la clasa maestrului Tiberiu Olah, a contribuit la tezaurul cultural românesc cu peste 25 de lucrări simfonice şi peste 60 de lucrări camerale”, se arată în prezentarea făcută de Mircea Tătaru compozitoarei. Ultima lucrare din program va fi Simfonia a V-a, compoziţie dedicată de Ceaikovski directorului Societăţii filarmonice din Hamburg. A fost executată în primă audiţie la Petersburg în 1888 sub conducerea autorului. „Această creaţie monumentală poate defini tipologia simfoniei romantice, totul fiind gândit şi construit ca o devenire mereu ascendentă spre concluzia finalului”, adaugă Mircea Tătaru, în avancronica spectacolului.