Lovit cumplit in onoarea sa, Mircea Diaconu a trebuit sa reactioneze. In calitatea sa de om. PNL, la randul sau, ca principal partid de opozitie, are obligatia sa ia toate masurile pentru a nu se vulnerabiliza. In joc este si prestigiul unei institutii temute, respectiv Agentia Nationala de Integritate. Nu este exclus sa intre, la un moment dat, in aceasta disputa si Inalta Curte de Casatie si Justitie.
Conflictul declansat prin decizia lui Mircea Diaconu de a candida ca independent la europarlamentare, fiind nu numai de natura morala si juridica, obliga intreaga clasa politica sa se pozitioneze intr-un fel sau altul. Toate fortele incearca sa profite de pe urma acestui mar al discordiei. Dar cum a ajuns un model, cum este Mircea Diaconu, sa devina un mar al discordiei?
Cinstea si onestitatea talentatului actor si scriitor, Mircea Diaconu, nu pot fi puse si nici nu au fost puse la indoiala de vreun om cu mintea intreaga. Ce dovada mai bun ar putea exista in acest sens, alta decat chiar decizia dramatica a Inaltei Curti de Casastie si Justitie din 19 iunie 2012, prin care este confirmat raportul ANI, dar, in acelasi timp, in doua randuri, magistratii precizeaza ca „Mircea Diaconu a fost de buna credinta atunci cand si-a derulat cele doua activitati, de senator si director (n.a. al teatrului), vina apartinand Senatului care s-a aflat in eroare si l-a determinat si pe recurent sa se afle in stare de incompatibilitate in acesti ani”. In acelasi timp, domnul Mircea Diaconu s-a dovedit a fi si unul dintre liderii cei mai respectati ai PNL. Nu intamplator, pana zilele trecute, el a fost unul dintre vicepresedintii executivi ai acestui partid si chiar dupa declansarea crizei, in mod repetat, Crin Antonescu declara public ca, dupa consumarea acestui episod, il asteapta pe Diaconu inapoi in partid. Avem de-a face cu definitia cat se poate de corecta a unui om nedreptatit. A unei personalitati pe nedrept injosita si ingenunchiata de un sistem. Se intreaba, pe buna dreptate, Mircea Diaconu: Cum este posibil sa ma aflu in aceasta situatie, de om pus la zid si executat, in conditiile in care, in viata mea, nu am calatorit cu vreun tramvai fara sa-mi fi platit biletul? Chiar asa, cum este posibil?
Cazul Mircea Diaconu, ca si multe altele, este generat de intersectia toxica dintre o lege care are prea multe articole neclare, prea multe ambiguitati si prea multe lacune – Legea ANI – si o institutie dispusa sa interpreteze deseori, in mod abuziv, respectivul cadru legislativ. Evident ca, in masura in care se poate spune, si eu unul nu ma feresc niciodata sa spun, ca ANI functioneaza ca un instrument politic in mana regimului Traian Basescu aflat inca pe pozitii, atunci nu este de mirare tentatia institutiei ca, intervenind politic, sa zdrobeasca destine. Care este rostul acestui control al integritatii si compatibilitatii? Unul singur. Acela de a ii sanctiona pe politicienii incorecti, necinstiti, lacomi, care confunda interesul public cu interesul personal. Care profita de functie pentru a taia si spanzura in beneficiul lor, al familiei lor si al clanului lor. Este Mircea Diaconu un asemnea caz? Nici cei mai rai adversari ai PNL ori inamici ai omului politic Mircea Diaconu nu ar indrazni sa afirme acest lucru. Si atunci ce se intampla? De ce este acest om executat in piata publica? In numele legii, in numele cinstei si onoarei ori avem pur si simplu de-a face cu o sacrificare rituala de natura sa faca o institutie, in cazul nostru ANI, nu numai si mai temuta decat e, ci chiar infailibila.
Impotriva lui Mircea Diaconu, ANI a construit un dosar de incompatibilitate. Inainte sa se intample acest lucru, Mircea Diaconu a solicitat Comisiei juridice a Senatului Romaniei sa se pronunte si sa decida daca el trebuie sau nu sa demisioneze din functia de director al teatrului, intrucat este si parlamentar. Decizia Senatului a fost fara echivoc. Conform acesteia, Mircea Diaconu putea fi si una si alta. Cu alte cuvinte, nu era periculos pentru societate ca un membru al Senatului sa fie si director al unei institutii de cultura. ANI insa, interpretand legea, a stabilit contrariul. In aceasta situatie, domnul Mircea Diaconu nu a mai avut alta posibilitate decat pe aceea de a solicita arbitrajul instantelor de judecata. In cele din urma, a pierdut. Dar in conditiile in care cinstea si onestitatea sa au fost recunoscute de cea mai inalta instanta. Cum poti savarsi infractiune cand esti de aboluta buna-credinta? Iata originea misterului. Iata situatia dramatica in care a fost aruncat un om.
Lui Mircea Diaconu i-a fost refuzata, printr-o hotarare ANI, viata politica. Din acest punct de vedere, omul a fost executat. Dar nu si de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie. Poate e straniu, poate pare paradoxal, poate credeti ca este o contradictie in termeni, dar textul deciziei Inaltei Curti de Casatie si Justitie nu ii refuza, daca il citim in litera si spiritul sau, lui Mircea Diaconu dreptul la o cariera politica. Si nici macar Legea 176/2010 care este sediul juridic al materiei. In articolul 25, se precizeaza ca o persoana dovedita incompatibila – pana la urma cazul lui Mircea Diaconu – nu mai are dreptul, in viitor, sa detina functii de acelasi fel si, atentie, se precizeaza cu exceptia celor rezultate din alegeri. Deci, pe de o parte, Mircea Diaconu a fost gasit incompatibil ca senator in Parlamentul Romaniei, dar el nu intentioneaza sa candideaza pentru Senatul Romaniei, ci pentru Parlamentul European. Alta gasca-n alta traista. Si, in fine, daca ar reusi, Mircea Diaconu ar detine noua functie in urma unui proces electoral. Exact ceea ce ii permite Legea ANI.
In aceste conditii, se pune, fireste, intrebarea: „De ce PNL, partidul politic in care Micea Diaconu a detinut pana zilele trecute importanta functie de vicepresedinte executiv, s-a opus acestui proiect?” Exista un prim raspuns cat se poate de logic. Beneficiind totusi de decizia definitiva, ANI, prin comunicate repetate, a atras atentia PNL sa nu-l puna pe Mircea Diaconu pe liste comune, intrucat, in aceasta situatie, va sesiza Biroul Electoral Central, somandu-l sa respinga intreaga lista. Mai mult chiar, extrem de inversunata, conducearea ANI, prin domnul Horia Georgescu, si-a permis chiar sa ameninte BEC cu plangeri penle in eventualitatea in care ar admite o asemenea lista. Pentru principalul partid de opozitie, o asemenea amenintare este serioasa si prezinta riscuri suficient de mari pentru a genera o decizie prudenta. Se mai pune intrebarea: „De ce totusi PNL nu l-a pus pe lista pe Mircea Diaconu prezentand la BEC documentele suficient de devreme pentru ca, in cazul unui refuz, sa mai aiba timpul necesar refacerii acestora?” Buna intrebare! Numai ca raspunsul, oricat de favorabil i-ar fi lui Mircea Diaconu, ar putea arunca in derizoriu un important partid in pragul unei campanii electorale extrem de dificile si asta imediat dupa ruperea cele mai mari aliante politice din istoria Romaniei si parasirea guvernarii. Putea sa isi permita PNL acest lux pentru a apara, cu sanse foarte mici, onoarea si cariera politica ale unui om?
Raspunsul la intrebarea de mai sus a declansat procese de-a dreptul dramatice. Domnul Mircea Diaconu a decis sa-si apere onoare de unul singur pentru ca PNL sa nu fie pus intr-o situatie si mai grea decat cea in care deja se afla. De aici demisia, probabil temporara, din PNL. Si lansarea intr-o cursa aproape imposibila de strangere a unui numar suficient de mare de semnaturi. Pentru ca, la sfarsitul acestei etape, daca va reusi, sa se confrunte din nou cu ANI prin intermediul BEC. Aceasta optiune a declansat, dupa regula dominoului, o serie intreaga de efecte. Reprezentantii ANI au devenit furibunzi si, desi aparent Diaconu ar fi, in cel mai rau caz, impiedicat sa detina o anumita functie, fie ea prin absurd si rezultata dintr-un proces electiv, iata ca acum domnul Horia Georgescu insista pentru ca Mircea Diaconu sa fie impiedicat pana si sa candideze. Desi este la mintea cocosului ca o candidatura nu este egala cu o functie. Mai mult chiar, el se substituie Inaltei Curti, interpretand asa cum doreste decizia acesteia. Si amenintand, in numele Inaltei Curti, asupra consecintelor penale ale nerespectarii unei decizii. Este suficient pentru ca presa basista si politicienii basisti sa atace la baioneta. In sensul ca cetatenii care semneaza pentru Mircea Diaconu, toti cei care il ajuta sa candideze, ar incalca o lege penala.
Iata cum domnul Mircea Diaconu devine inamicul politic numarul unu. Si nicidecum inamicul public. PNL nu are ce face si trebuie sa ia distanta. Celelalte partide din opozitie il ataca pe Diaconu si ataca PNL, facandu-l responsabil de cele intamplate. In timp ce partidele ramase sau ajunse la putere il sustin cu mult prea multa fervoare, mult prea zgomotos pe Mircea Diaconu, in incercare de a demonstra astfel lipsa de loialitate si recunostinta a PNL si decredibilizand acest partid in tentativa de a-i lua voturi.
Este clar ca, pentru PNL, provocarea Mircea Diaconu este uriasa. Si ea se produce la scurt timp dupa ce partidul a fost parasit de catre cel de-al treilea fost presedinte al sau care, la fel ca si primii doi, a ales sa se duca in tabara inamica. Daca Mircea Diaconu strange semnaturile necesare, PNL pierde si mai mult. Dar ce ar putea face sa-l impidice? Si ar fi moral sa incerce asa ceva? Din aceasta dilema dramatica, PNL nu va iesi cu bine decat tratand lucrurile cu rabdare, cu echilibru si intelepciune. Se pare ca, de altfel, aceasta este si optiunea presedintelui Crin Antonescu.
Sunt insa curios cum va iesi ANI la capatul acestei lupte. Daca va pierde, infrangerea va fi usturatoare. Dar daca va castiga? Nu va castiga ANI cumva impotriva opiniei publice? Aceasta intrebare ar trebui sa le dea unora fiori.
Sursa: CorectNews
