Cea mai mare bucurie pe care o are fermierul Ovidiu Ogârtin din Pădureni județul Timiș este faptul că a reușit să achite, după șapte ani de plată, un leasing de 180.000 de euro cu care și-a cumpărat o combină și un tractor de ultimă generație cu 81.000 euro. Astfel el și-a achiziționat mașini agricole moderne care l-au ajutat foarte mult să lucreze mult mai ușor cele 200 de ha de teren agricol.
”Eu sunt șoferul la combină și la cele două tractoare…!”
”Cu voia lui Dumnezeu am reușit să terminăm de achitat această datorie. Am avut nevoie de aceste utilaje moderne. Eu lucrez o suprafață de 200 de ha de teren arabil și de fiecare dată în campania de toamnă și de vară aveam probleme cu prestatorii că nu îi găseam niciodată liberi să vină să îmi are pământul sau să îmi recolteze. Prestatorii își lucrau mai întâi terenul lor și dacă mai aveau timp veneau și la mine. În Timiș, nu sunt firme specializate care să facă prestări servicii. Cei privați au terenul lor pe care îl lucrează mai întâi. Eu rămâneam în urmă cu lucrările. Atunci am fost nevoit să ia o hotărâre”, a explicat Ogîrtin.
Astfel, el a contactat o firmă cu care a mai lucrat la implementarea unui proiect european în 2008. L-a sunat pe director și l-a întrebat în cât timp ar putea să îi livreze o combină? I-a răspuns că în trei zile și, într-adevăr, în trei zile combina a fost adusă în fermă la Pădureni. ”Eu sunt șofer și la combină și la cele două tractoare – unul luat în leasing și unul cu fonduri europene!”, spune Ogârtin. Pe cele 200 de ha omul cultivă cereale porumb, grâu sau rapiță pentru a asigura hrana celor 700 de oi și 50 de capre. Cea mai mare parte a producției este vândută, dar oprește în jur de 50 de tone pe an pentru animale.
Creșterea oilor a fost o preocupare a familiei Ogîrtin moștenită din tată în fiu. Bunicii și părinții lui Ovidiu au avut animale. ”De când mă știu am fost cu oile și sper ca până la final să rămân tot cu ele”, este de părere fermierul. După revoluție, bunicul lui a avut ceva bani și așa Ovidiu a ajuns să cumpere celebrul tractor 650, pentru a lucra mai ușor cele 20 -30 de ha pe care le avea familia. ”Făceam o agricultură așa cum ne pricepeam noi atunci. Totul era rudimentar și empiric. Fiecare cum se pricepea”, încearcă să glumească fermierul. Mulți ani el a practicat o agricultură de subzistență, pentru a asigura hrana familiei, dar din 2008 totul s-a schimbat. Împreună cu soția, Cosmina, el a făcut un proiect în valoare de 100.000 de euro, cu o co-finanțare de 30%, pentru Tânărul Fermier.
”Pentru noi acest proiect a însemnat lansarea către agricultura mare, profesionistă. Am trecut de la un tractor în care intra frigul în cabină, la un tractor în care puteam să stau în tricou iarna. Astfel, am început să facem altfel de agricultură la un nivel mai înalt”. Tot în 2008 au fost aduși din Anglia cinci berbeci rasa Suffolc și unul Romanov. Au început încrucișările și hibridarea oilor, cu cel mai mare specialist al Banatului, prof. univ. dr. Podeanu. S-a făcut metisare pe rasa Țurcană care a adus un plus valoare în ferma de la Pădureni. Din păcate după câțiva ani berbecii Suffolc au murit, fiindcă nu au reușit să se adapteze, iar berbecul Romanov a fost furat. În continuare s-a mers numai metisare pe rasa Țurcană, iar acum cele 700 de oi sunt numai de rasă Țurcană.
Ogîrtin – familia de fermieri de la Pădureni
Cum e să crești 700 de oi în pandemia COVID ? Ovidiu a explicat: ”Este foarte greu, iar dacă nu aș face toată această activitate din plăcere și pasiune, aș fi dispărut. Este greu, dar am reușit să avem o valorificare bună în 2020 la miei și am rezistat. Am făcut chiar profit”. Pe sezon apar în jur de 800 – 900 de miei care sunt valorificați, de obicei în țările arabe prin firme specializate. Familia Ogîrtin și-a înființat și un magazin online intitulat Produse tradiționale, în aprilie 2020, când a debutat pandemia, prin care vinde brânză și carne de miel, inclusiv pe facebook. De magazin se ocupă Izabela, fiica cea mare. De asemenea, familia lucrează și cu abatorul specializat de la Liebling, unde își dă o parte din miei. Cum reacționează lumea la aceste produse agro-alimentare naturiste?
”E o concurență destul de mare în pandemie cu vânzare online. Mulți producători agricoli și-au făcut magazine online și am început să vândă produsele agroalimentare brânză sau carne. Merge bine numai că e concurență destul de mare, iar oamenii țin cont de preț și nu de calitate. Brânza noastră este naturală și de calitate superioară, făcută din lapte crud, atât. Nu adăugăm nimic în ea”, spune Izabela. Ovidiu Ogîrtin a terminat liceul veterinar, este inginer agronom, cu facultatea absolvită la USAMVB Timișoara, la fel și soția lui, Cosmina, creierul afacerii, iar fata cea mare, Izabela, este în anul 5 la Facultatea de medicină veterinară tot la USAMVB, viitorul medic veterinar al fermei. Eliza, domnișoara cea mică, este în clasa a noua la liceu și nu vrea să iasă din tradiția familiei și, după ce va absolvi liceul, se va înscrie la USAMVB pentru a ieși inginer agronom.
Familia Ogîrtin a reușit să construiască o fabricuță unde prepară brânza, care are toate avizele și autorizările de la DSVSA Timiș. Tot acolo există și o cameră specială frigorifică unde este păstrat produsul finit până când este vândut, totul conform normelor sanitar-veterinare. Fiind o afacere de familie, partea feminină, soția, fiicele și bunica, contribuie la producerea brânzei. Ovidiu se ocupă de animale și de munca la câmp. Cu oamenii pe care îi mai găsește reușește să mulgă 300 – 400 de oi pe lactație. Nu mai mult că nu are forță de muncă. Se obțin 50 – 60 de litri de lapte dimineața și tot atât seara. Pe zi procesează peste 100 de litri. Pentru obținerea unui kg de brânză este nevoie de 5 litri de lapte. Kilogramul de brânză maturată este vândut cu 30 de lei. Maturarea înseamnă menținerea brânzei la sare în putine de lemn și la temperatură de două trei grade, unde poate să stea și un an chiar doi. În pandemie au fost probleme cu vânzarea directă, fiindcă nu a funcționat horeca, au fost închise târgurile, piețele și restaurantele. Înainte de pandemie piața mergea destul de bine. Restaurantele cumpărau direct de le fermă, cateringul funcționa excelent. Familia reușea să comercializeze inclusiv prin târgurile de la București. Veneau clienții și cumpărau cantități mult mai mari de brânză. În pandemie s-a vândut brânză mai puțină, dar la un preț mai mare. 2021 a venit cu multe speranțe…!
