Acasă Eveniment Curs ecologic în paradisul verde

Curs ecologic în paradisul verde

166
DISTRIBUIȚI

A plecat din Timişoara spre un paradis verde. Şi-a făcut o casă acolo şi a lăsat în urmă oraşul prăfuit, în care a stat atâta timp. Blocurile de beton au fost înlocuite cu copaci verzi de te dor ochii şi cu aer curat, nepoluat de ţevile de eşapament ale maşinilor care se bulucesc în oraş mai rău decât furnicile într-un muşuroi. A făcut multe de-a lungul timpului, a făcut sport, a fost profesor şi multe altele. Acum, după ce a făcut atât de multe, a hotărât să se liniştească şi să se retragă în satul în care trăiesc câteva zeci de oameni şi unde o maşină trece o dată pe oră sau nici atât. Casa lui a devenit, pentru câteva zile, locul unde copiii din satul alăturat au învăţat multe lucruri despre ecologie şi despre cum se poate ocroti natura prin gesturi simple, pe care le pot face atât puştii, cât şi oamenii mari. Inginerul Gavril Kovacs a organizat în casa sa de la Musteşti un curs de vară de educaţie ecologică. Pe terasa casei este montată o tablă pe care încă stă mărturie ultima lecţie desfăşurată în casa inginerului Kovacs.

Imperiul verde
Musteştiul este în judeţul Arad, un sat nu prea vizitat şi nu prea umblat. Treci prin Şiria, prin Cuiet şi ajungi la Bonţeşti. De acolo, dacă te ţine maşina, urci până la… Musteşti. Ai în faţă o pantă mare, iar după pantă vine drumul de pământ şi pietre care par că vor să-ţi spargă maşina atunci când le sfredeleşti în mersul roţilor. Pietrele neastâmpărate sar de pe pământ şi nimeresc de multe ori în scutul maşinii. După o asemenea aventură rutieră ajungi în Musteşti. Satul mai are câţiva vieţuitori, mulţi dintre ei cu o grămadă de ani pe umeri, pe care îi poartă cu demnitate în acel decor de-a dreptul fantastic. Tinerii sunt mai puţini, dar sunt şi ei prezenţi, într-o proporţie mai mică decât bătrânii. Acolo are inginerul Kovacs casa. Dacă te uiţi din curte poţi observa nişte cai albi ce-şi fac veacul pe un deal. Liniştiţi, fără ca nimeni să-i deranjeze, nici măcar un zgomot nelalocul lui în acel imperiu al verdelui.

Ecologie şi engleză
Ei bine, într-un astfel de peisaj, inginerul Kovacs a organizat cursul de vară. Un curs la care au participat copii din zonă şi unde pe lângă educaţie ecologică au avut parte şi de cursuri de engleză. Mai precis, de conversaţie cu copii vorbitori de engleză din SUA şi Canada. Iar cursul de ecologie a avut părţi teoretice, dar s-a bazat mult şi pe practică. E mai uşor să deprinzi aceste noţiuni dacă vezi şi simţi despre ceea ce se vorbeşte. Le-au luat pe rând, apa, aerul, solul şi subsolul, plantele şi animalele, omul şi mediul înconjurător, iar apoi au aflat despre poluare: a apei, a aerului, a solului. Pentru ca, la final, să li se vorbească de măsuri de protecţie a mediului înconjurător, până la a li se prezenta un ghid de comportament ecologic al elevului. Despre tot ce s-a vorbit le-a fost arătat în excursii în acea zonă. Nici nu trebuiau să meargă departe. Au fost în mai multe locuri şi au participat la jocuri pe teme ecologice. Au fost învăţaţi cum să se implice în rezolvarea problemelor pe care le are natura în ziua de astăzi. Iar natura are multe probleme în aceste timpuri, când oamenii o poluează voit sau nu. Copiii participanţi la curs – aproape 20 – au jucat şi un meci de fotbal în timpul acestui curs şi au colindat împrejurimile Musteştiului. Un avantaj a fost şi acela că, în paralel, au putut învăţa şi engleza, prin conversaţie cu alţi copii de vârsta lor, veniţi din SUA şi Canada. În acest fel au învăţat noţiuni ale limbii engleze mult mai uşor, neavând un profesor, ci copiii cu care au făcut conversaţie. Mare parte din copiii participanţi la curs sunt din Gurahonţ, la câţiva kilometri de Musteşti. Aceştia au fost aduşi în fiecare zi, de-a lungul cursului, la Musteşti, în casa profesorului Kovacs, cu microbuzul şcolii.

Sală de curs în mijlocul naturii
Inginerul Kovacs a predat la Timişoara tot noţiuni legate de ecologie, natură şi altele, dar aici, în acest paradis verde, avea toate lucrurile de care vorbea la îndemână. Din terasa lui se vede departe, iar mediul este unul propice unor astfel de cursuri sau dezbateri. Inginerul şi profesorul Kovacs face parte din asociaţia Greenet (www.greenet-ro.org), asociaţie care are multe activităţi în domeniul ocrotirii naturii şi multe proiecte pe care le vrea realizate. Şi ce loc mai bun ca sediu al unei astfel de asociaţii care promovează verdele se putea găsi, decât la Musteşti? Acelaşi loc unde copiii au învăţat să ocrotească natura, au învăţat ce importante sunt apa, aerul şi tot ce ne înconjoară şi noţiuni de engleză. Lecţiile au fost unele deschise, dând elevului libertatea de a asimila cunoştinţe noi şi de a-şi exprima părerea despre ceea ce a învăţat şi ceea ce a făcut. Jocurile interactive cu teme ecologice le-au stabilizat şi mai mult cunoştinţele copiilor participanţi la curs. Cu aceşti copii a fost şi o profesoară de la Şcoala din Gurahonţ, care i-a însoţit pe parcursul acestui curs, atât pe terasa casei profesorului Kovacs, transformată în sală de clasă în aer liber, cât şi în excursiile pe care le-au făcut.

Greenet
Profesorul Kovacs nu vrea să se oprească aici. I-a plăcut la nebunie experienţa aceasta cu copiii şi este hotărât să meargă mai departe în a organiza şi alte cursuri de acest gen. Decorul e unul idilic, informaţii există, aşa că din ecuaţie nu lipseşte nimic. Şcoala de vară s-a desfăşurat în perioada 6-18 iulie 2009, sub titulatura: “Educaţie ecologică «un pas către mâine»”. Iar când nişte copii au parte de o astfel de educaţie ecologică, atunci sigur acest lucru reprezintă… un pas către mâine. Asociaţia din care face parte profesorul Kovacs (Greenet) are mai multe proiecte în ceea ce priveşte ocrotirea naturii. Printre acestea se numără dezvoltarea reţelei de arii protejate din România, contribuţii pentru înfiinţarea unui parc natural în Masivul Ivanetu, susţinerea şi promovarea de acţiuni de protecţie a mediului cu caracter de patrimoniu natural, consultanţă şi asistenţă tehnică privind priorităţile cercetărilor pe termen lung. Asociaţia are multe proiecte şi în ceea ce priveşte colecţia de chihlimbar de la Colţi, judeţul Buzău şi în ceea ce priveşte colecţia de flori de mină de la Ocna de Fier – judeţul Caraş-Severin. Vor să ocrotească natura şi un prim pas a fost făcut prin angrenarea acestor copii, care e posibil să devină adevăraţi “soldaţi” ce-şi iau în serios rolul de ocrotitori ai verdelui.

“Nemuritorul”
În cursul de educaţie ecologică un pasaj spune aşa: “a proteja natura înseamnă a fi conştient de faptul că a doborî o pasăre, a vâna o fiară, a rupe o floare ori un ram este tot atât de dureros şi la fel de josnic cum ar fi să insulţi un bătrân. Şi aceasta nu e doar o simplă analogie, căci toate plantele şi vieţuitoarele sunt cu mult mai «vârstnice» pe Terra, comparativ cu noi, oamenii”. La Musteşti există un copac cu forme interesante, căruia doi călători şi iubitori de natură i-au dat numele “Nemuritorul”. Acolo, la Musteşti, copacii, animalele, se simt bine, e ca un fel de oază de linişte, dar sunt zone unde natura nu o duce aşa grozav, iar numele Nemuritorul aproape că nu-şi are rostul….

Comentarii

comentarii