Săptămâna trecută bursele s-au prăbuşit din nou, cel mai abrupt în Europa. Iar astăzi acest cutremur s-a intensificat în Asia. În aceste condiţii, euro a continuat să se devalorizeze dramatic. Din câte înţeleg, euro este în mare pericol. Cred că ne puteam aştepta la aşa ceva, la fel cum s-a întâmplat cu aşa-zisul Sistem Monetar European ( SME) în perioada anilor 70 ai secolului trecut. Euro este în mod evident o monedă nefiabilă, pentru că UE-ul nu este un stat federal în care guvernul federal şi Banca Centrală Europeană să regleze cantitatea de monedă printr-o politică monetară de tip open market. Cu alte cuvinte, dacă ar apare un deficit bugetar conjunctural la nivelul federal al UE-ului , BCE ar urma să tipărească moneda cu care va fi finanţat acest deficit, iar guvernul federal ar primi aceşti bani fără acoperire (în schimbul unor titluri de valoare (bonduri). În continuare, BCE, ar putea vinde aceste bonduri unor state cu rezerve valutare (China sau Rusia), urmând ca în acest mod moneda europeană să fie „sterilizată” şi să nu apară inflaţie în UE. Dar, evident, nu exista un UE federalizat şi acest mecanism open market nu poate fi operaţionalizat în cazul euro. Spre deosebire, atât SUA, cât şi Marea Britanie, au aplicat în mod consecvent acest mecanism pentru a contracara prăbuşirea competitivităţii companiilor şi volatilitatea pieţelor bursiere. Rezultatul? SUA şi Marea Britanie au finanţat în ultimii trei ani prin open market deficite bugetare anuale de circa 12% (!). Desigur, în cazul SUA această politica nu a generat nici un fel de inflaţie (pentru că dolarul este singura monedă globală), în timp ce în cazul Marii Britanii această acoperire prin emisiune a unor deficite bugetare uriaşe a determinat o inflaţie semnificativă, deoarece lira sterlină este o valută mult mai puţin atractivă decât dolarul. Drept urmare, noul cabinet conservator-liberal de la Londra a hotărât să modifice politica bugetară şi monetară a laburiştilor prin reducerea abruptă a deficitului bugetar şi a masei monetare. Revenind la euro, absenţa unui guvern federal face imposibilă existenţa acestei monede ciudate. De ce? Pentru că în acest moment BCE nu poate emite euro acceptând bonduri de la guvernul grec sau de la oricare guvern insolvabil din zona euro. Dacă BCE ar emite euro în contul datoriilor uriaşe ale guvernelor falimentare, atunci această emisiune ar determina inflaţie în întreaga zonă euro, deoarece aceste guverne nu ar putea răscumpăra la termen uriaşele lor datorii. Iar dacă BCE-ul ar oferi spre vânzare bonduri emise de guverne falimentare, atunci ar obţine cotaţii derizorii. În disperare de cauză, deci, CE-ul a propus guvernelor din zona euro să transfere CE-ului dreptul de a aproba şi de a controla deficitele bugetare naţionale peste capul autorităţilor naţionale! Această idee este, evident, imposibil de materializat în condiţiile actualei „constituţii” a UE-ului. De aceea, cred că, mai devreme sau mai târziu, euro se va prăbuşi. Pentru că euro a fost concepută ca o monedă ideală într-o lume ideala. Dar trebuie să fi foarte naiv sau credul ca să-ţi imaginezi că într-o lume inevitabil păcătoasă şi imperfectă pot exista guverne şi monede perfecte!
Conf.dr. Nicolae Țăran, Universitatea de Vest Timişoara, Facultatea de Economie şi de Administrare a Afacerilor, Catedra de Management
