Desigur, puțini oameni pe lume se pot bucura de împlinirea vârstei de 100 de ani. Totuși, există astfel de oameni. Regele Mihai I al României era născut pe 25 octombrie 1921, ar fi putut avea 100 de ani, peste cinci zile. În 25 octombrie 1944, Armata Română avea să declare eliberarea ultimului petec de pământ din Ardeal, chiar de ziua sa. De aceea, 25 octombrie este Ziua Armatei. Chiar și comuniștilor le-a scăpat asta, iar eu, frecvent, repet informația, din dorința de a rămâne în memoria citirilor. Regele nu mai este. A plecat spre veșnicie în urmă cu patru ani, în decembrie. Dar el rămâne un reper în istoria României, a noastră, un lord născut, un rege uns, un om de o finețe și de o structură regală incomparabilă cu cea a vreunui conducător de altă sorginte. Despre asta, voi scrie peste cele cinci zile….
Azi, mă întreb, cum ar fi arătat România Regală, cuprinsă de pandemia Covid 19? Cum ar fi arătat o campanie pentru vaccinare? Cum ar fi arătat o campanie de educare sanitară pentru protecția împotriva virusului, dacă am fi trăit într-o țară în care regele ar fi fost figura emblematică a României? Ce mesaje ar fi fost transmise spre masele (ne)obosite de intrigi sau dileme?
Mai întâi, aș vrea să cred că eleganța regală i-ar fi atins și pe cei care vorbesc (vorbeau) în public, iar aceștia ar fi știut că termenul ”carantinare” nu există în limba română. Iar dacă ar fi greșit folosindu-l, s-ar fi corectat repede, după ce alții, ce știu mai bine decât ei, le-ar fi spus cum este bine. Dar nu! Orgoliul prostesc presupune și replici pe măsură, de genul: ”Asta e, așa știu eu. Gata!” ca și cum a ști este egal cu ”a ști greșit”. Aș vrea să cred că un grup de comunicatori în pandemie ar fi fost aleși astfel încât ei să nu agaseze, să nu supere, să nu producă disonanță informațională, așa cum au făcut-o deja cei pe care îi știm. În țările în care există monarhii, oamenii au fost mai repede și mai bine informați, au ales calea protecției, iar azi, sunt liberi. Circulă fără măști, merg în restaurante fără restricții, fără spaime. Este vorba despre Danemarca, Norvegia, Suedia, Olanda. Să fie oare coincidențe? Este adevărat că și Germania are o populație vaccinată într-un procent de peste 80 la sută, fără să fie monarhie, dar mă opresc asupra țărilor cu o civilizație de peste 1000 de ani, în care monarhiile sunt respectate, în care modelele sunt autentice, nu contrafăcute. Tot în aceste țări, parlamentele nu sunt scene ale unor confruntări vulgare, penibile, în care relațiile de grup, dar și cele interpersonale, degenerează grav și secătuiesc conștiințele. România este în negru pe harta Europei. Negrul, simbol al morții, negrul, simbol al tristeții. Olanda, Belgia, Suedia, Norvegia nu au fost vreodată. Nu este vorba oare despre felul în care lumea are încredere în sistem? Despre felul în care lumea își protejează valorile?
Care este cel mai mare dar al lui Dumnezeu? Viața! De ce să nu avem grijă de ea? În monarhii, atitudinea cetățenilor este diferită față de sistem, decât cea dezvoltată în spațiul balcano-comunist ( în care am fost și noi, cei din România), atitudinea față de sistem se compune după repere. Din păcate, sistemul este reprezentat de persoane cu o mică credibilitate, de persoane corupte, meschine, inculte, despre care se spune, adesea, că în alte condiții, nu ar fi avut niciodată avantajul unor funcții publice. Noi nu avem repere!
Clipurile penibile, cu un Cîțu dorind o cafea ”în libertate” sau cu profesoara dornică de o tablă mirosind a cretă, folosite ca mesaje pentru vaccinare, au obținut efectul invers! Penibilul, pe podium!
Un rege, o regină nu ar putea fi penibili, ei nu se fotografiază și nu se filmează promovând nici măcar un vaccin. Ei anunță că au făcut asta, că s-au vaccinat, iar lumea îi crede. Asta înseamnă respect față de civilizație. Respectul față de cuvânt!
Dacă România ar fi fost monarhie, ar mai fi cu negru pe harta Europei?
