Cu o experiență de peste trei decenii în televiziune și zeci de campanii electorale văzute de pe margine, Dan Negru rămâne una dintre rarele figuri publice care au refuzat constant să se implice politic, chiar și atunci când ar fi putut influența mase. Într-o postare recentă, prezentatorul vorbește despre alegeri, frică și manipulare — cu tonul unui observator dezamăgit, dar lucid.
„Am prins vreo 30 de campanii electorale – prezidențiale, parlamentare, locale – și niciodată n-am susținut public vreun candidat sau partid”, scrie Negru, explicând că, indiferent cine câștigă, „după alegeri vom trăi cu toții, împreună.” Dincolo de neutralitatea politică, Negru face apel la un gest rar întâlnit în dezbaterile actuale: aprecierea reciprocă. „Eu însă i-aș lăuda! Pe amândoi. Că cine vorbește de bine pe alții, îi face mai buni. Hai să-i facem mai buni, vorbindu-i și de bine.”
Dar nota de optimism se frânge repede. Campaniile electorale, spune Negru, n-au existat vreodată fără frică – ba dimpotrivă, frica e singura constantă. Rememorează vara anului 1992, când, aflat în Petroșani, cineva i-a spart luneta Daciei tatălui său doar pentru că avea număr de Timișoara – oraș considerat, pe atunci, „dușmanul” politic al restului țării. Azi nu mai spargem geamuri, recunoaște el, dar am devenit „mai speriați și mai fragili”.
Din perspectiva sa media, Negru vede cum frica e întreținută în mod sistematic: cutremure, pandemii, crize, războaie, „George sau Nicușor, în funcție de tabăra în care ești”. Totul e convertit în teroare, iar publicul reacționează pe măsură. „În meseria mea, o banalitate devine interesantă doar dacă e exagerată. Soția mea, medic, mi-a spus că orice bolnav își exagerează durerea… Suntem bolnavi.”
Mesajul lui Negru nu este o critică punctuală, ci un diagnostic cultural: într-o societate în care panica a devenit normă, luciditatea devine act de curaj. „În țările civilizate, răspândirea panicii – de orice fel – se sancționează. La noi, e firescul vieții.”
În final, prezentatorul încheie tranșant: „Frica ne omoară în fiecare zi. Moartea, măcar, te omoară o singură dată.”
