Scenariul susținut de unii analiști, cum că Ucraina ar fi victima unui război preventiv, s-a dovedit a fi total fals. La fel cum falsă este și pretenția lui Vladimir Zelensky, mai nou eroul planetei, cum că Ucraina ar apăra Europa. Și că de aceea planeta trebuie să îi fie datoare. Astăzi voi ataca un subiect pe care l-am negliat mult timp și care ar putea fi poate de natură să limpezească câteva lucruri, scoțându-ne în afara războiului informațional. Este vorba despre datoriile Ucrainei.
Un război preventiv ar avea la bază două premize.
1). Ucraina a acumulat pe teritoriul ei capacități de luptă care pun în pericol Federația Rusă și care, în consecință, ar trebui distruse înainte de a fi prea târziu. Nu este real. Cu toată susținerea, uneori iresponsabilă, acordată de statele NATO, inclusiv de către România, Ucraina nu a avut niciodata capacitatea de a învinge Federația Rusă într-un război de orice fel.
2). A doua condiție a unui război preventiv este ca obiectivul acestuia să se limiteze la obiective militare. Din nou teza care susține că ne aflăm în război preventiv nu este reală. Federația Rusă atacă și capacități civile și cucerește sau preconizează să cucerească localități, în care nu există nici măcar militari ucraineni.
La fel de falsă este și pretenția lui Vladimir Zelensky cum că, prin eroismul de care ar da dovadă militarii ucraineni, statul pe care-l reprezintă apără Europa. De cine? A atacat Federația Rusă Europa? Intenționează să o invadeze cu armatele sale? Până una alta, nu există nicio probă în acest sens.
Ne aflăm pur și simplu în prezența, dincolo de realitățile palpabile de pe teren, a unui război informațional dus de către toate părțile prin utilizarea de știri false și prin manipularea opiniei publice la nivel global. Dincolo însă de acest război informațional, există două realități care nu pot fi contestate, dar care trebuie în mod obligatoriu puse în discuție. Prima este că, deși este un mare șahist, deși este un strateg versat în geopolitică, Vladimir Putin a comis o greșeală care-i va fi fatală. Paradoxul face că avea toate șansele să câștige Războiul Rece, dacă nu ar fi invadat Ucraina, iar acum are toate lansele să piardă războiul clasic, periclitându-și astfel poziția. Al doilea adevăr care nu trebuie eludat și care trebuie spus privește exclusiv situația particulară a Ucrainei.
Este limpede pentru toată lumea că, într-o măsură apreciabilă, Ucraina, în formula statală de astăzi, reprezintă nu un rezultat al unor evoluții istorice și geopolitice firești, ci o construcție artificială. În interiorul granițelor ei există numeroase provincii care, istoric vorbind, au aparținut și aparțin de drept altor națiuni. Inclusiv teritorii care, în mod firesc, ar trebui să-i revină Rusiei. Ca să nu mai vorbim de teritoriile aparținând de drept României, cu populație română crunt discriminată și a căror suprafață totală este de două ori mai mare decât cea a Republicii Moldova. Mai devreme sau mai târziu, o dezmembrare a Ucrainei se va produce, indiferent de ce spun unii și alții, iar acest stat va trebui să revină, achitându-și datoriile, la granițele sale naturale.
Mai trebui recunoscut cât se poate de deschis și faptul că, deși România se comportă ca un vecin și ca un partener loial al Ucrainei și îi acordă în aceste zile tot sprijinul de care este capabilă, Ucraina este datoare față de România cu scuze pentru întreg comportamentul pe care l-a avut de-a lungul istoriei față de țara noastră și cel puțin cu o recunoaștere urgentă a drepturilor pe care le au cei 500.000 de mii de români din vechile vetre românești stăpânite în prezent de statul vecin, de a avea acces oficial la limba lor natală și un minimum de susținere pentru a-și practica religia și pentru a-și menține și dezvolta cultura. În România, spre cinstea acestui popor, s-a dezvoltat cu viteza fulgerului o largă platformă de susținere civică a ucrainenilor refugiați, care se adaugă măsurilor pompieristice și deseori precare adoptate de Guvern. Refugiații, în definitiv o populație disperată și nevinovată, vor fi ajutați în mod nedisciminatoriu, indiferent de etnia lor, de către familiile de români și de către instituțiile noastre de stat. Dar nu fiindcă Ucraina ne apără pe noi de ruși.
Pe de altă parte, este adevărat. Nu ne-ar face nicio plăcere să ne învecinăm cu Federația Rusă. În acest sens, experiențele pe care ni le-a oferit istoria sunt extrem de dureroase și înscrise adânc în cortexul memoriei colective.
Nu pot să nu închei această analiză fără a remarca și fără a saluta cu satisfacție din nou nu numai eroismul de care dau dovadă ucrainenii, militarii și populația civilă în fața asaltului uneori copleșitor al armatelor Federației Ruse, ci și umorul și ingeniozitatea simplilor cetățeni. Care, observând că tancurile rusești nu au GPS și conformându-se pretenției lui Putin de a fi schimbate denumirile unor străzi din marile localități, au înlocuit acolo unde au putut plăcile de indentificare, astfel încât blindatele rusești merg rătăcite de colo-colo. Și câte unul mai ajunge pe mâna comunităților de romi și apoi la fier vechi. Cum tot la reciclat vor ajunge, rând pe rând, și toate falsele scenarii vehiculate în aceste zile.
