„Aici, în România, în agricultură, e ca la loterie. Nu eşti sigur de nimic. Dacă e timpul favorabil şi plouă, câştigi, dacă nu, nu câştigi nimic, aşa cum a fost în 2012. La noi, în Franţa, e mai sigur. Aici, e pământul bun, dar condiţiile climaterice nu sunt bune pentru agricultură. Acolo, de unde vin eu, nu se irigă deloc, dar timpul ţine cu fermierii”, susţine David Richard, un francez născut în provincia Normandia, care de trei ani cultivă cereale la Liebling, în judeţul Timiş.
Într-o zi de toamnă, la Liebling
Era o zi de toamnă ceţoasă şi umedă. L-am găsit pe Richard în parcul de maşini şi utilaje al fermei, printre tractoare John Deere şi Claas, prăşitoare şi combine New Holland şi Amazon. Avea pe el o salopetă neagră, cu pete de praf şi ulei de motor. Tocmai terminase de verificat motorul unui tractor. Din profil, Richard seamănă cu fostul preşedinte al Franţei, Francois Mitterand. În primul rând, fermierul este foarte dezamăgit că a avut pierderi mari din cauza secetei devastatoare din vara anului 2012. „Aici, în Liebling, a fost dezastru. Nu a plouat aproape deloc. Din porumb am făcut baloţi pentru hrana animalelor”, s-a plâns francezul.
În Normandia, Richard locuia foarte aproape de celebrul monument Mont Saint Michel – ce se ridică din mare şi reprezintă cea mai spectaculoasă imagine a Franţei. El era brutar şi avea un salariu de aproape 4.000 de euro. Sătul de spaţiul strâmt în care muncea, a decis să aleagă libertatea şi să devină fermier în Româna. La sfatul unor prieteni agricultori, a ales satul Liebling, din judeţul Timiş, unde lucrează în arendă 150 de hectare. Are o combină pe care chiar el o conduce pe tarla.
„O condiţie a succesului în agricultură este să ştii să îmbogăţeşti pământul pentru a fi productiv an de an. De obicei, în Normandia, noi nu arăm terenul, ci folosim scarificatorul. E şi mai ieftin, se consumă mai puţină motorină. Băgăm scarificatorul, iar anul următor când arăm, pământul va fi mai afânat şi va lucra mai bine. Adăugăm şi gunoi de grajd. La noi, pământul e mult mai bogat în humus, de aceea încercăm să îi modificăm structura şi devine şi mai productiv”, a explicat fracezul.
Birocraţia excesivă şi motorina subvenţionată
În trei ani de zile, de când face agricultură în România, el nu a avut probleme cu oamenii, ci cu sistemul. Deşi ţara noastră este membră a Uniunii Europene de aprope cinci ani, diferenţele sunt mult prea mari între sistemul agricol francez şi cel românesc. Adesea, Richard a fost şocat de situaţiile cu care a trebuit să se confrunte. Una dintre marile nemulţumiri este birocraţia excesivă de aici.
„La voi este foarte complicat, pe când la noi, în Franţa, este foarte simplu. La noi se depun actele o dată pe an pentru tot ce e nevoie. Aici, trebuie să depui dosare aproape lunar. Eşti obligat să mergi cu diferite hârţoage la APIA, la direcţia agricolă sau la alte instituţii. Pierzi mult timp, stai la coadă, iar dacă nu ai completat bine hârtia iarăşi trebuie să revii. Se întâmplă asta fiindcă Guvernul României nu are încredere în cetăţenii săi şi atunci vrea să controleze totul”, s-a plâns francezul.
O altă anomalie a sistemului este legată de motorina subvenţionată. „În Franţa, motorina pentru încălzire centrală şi pentru agricultură este fără taxă şi colorată în roşu. Atunci, totul se simplică. Poliţiştii, când fac controale pe şosea la maşini, se uită în rezervor şi constată dacă motorina este roşie sau nu. Dacă motorina este roşie, amenda se ridică la 1.500 de euro, plus 15 cenţi pentru fiecare kilometru afişat la bord. Aici, motorina subvenţionată poate fi utilizată de şoferi în alte interese, ceea ce nu e bine. Dacă motorina subvenţionată ar fi colorată, totul s-ar simplifica, birocraţia ar fi mult mai mică, iar fermierii nu ar mai fi nevoiţi să piardă timpul să înregistreze dosare pe la diferite birouri ale instituţiilor”, este de părere Richard.
Deşi viaţa de fermier e mult mai complicată în România, David Richard nu are de gând să se întoarcă în Normandia. Aici, oamenii sunt primitori, fetele foarte frumoase, iar el nu e căsătorit. Are multă libertate, se simte mult mai aproape de natură şi nu trebuie să stea între patru pereţi zi de zi, cum stătea în Franţa. Agricultura este o loterie, dar el continuă să îşi încerce norocul.
