Acasă Eveniment De ce a scăpat de închisoare Claudia Ritan, soția spărgătorului de bancomate...

De ce a scăpat de închisoare Claudia Ritan, soția spărgătorului de bancomate din Arad

DISTRIBUIȚI

Procurorii arădeni au trimis în judecată, în anul 2019, cinci persoane acuzate că au aruncat în aer un bancomat BCR, furând peste 420.000 de lei. De asemenea, hoţii au fost acuzaţi de tentativă de furt calificat, după ce au încercat să arunce în aer un bancomat al Băncii Transilvania, dar jaful nu a reuşit. Ancheta a scos la iveală că hoţii au „scanat” şi alte bancomate din Bihor şi Argeş pe care au vrut să le arunce în aer, dar au renunţat, dându-şi seama că sunt vânaţi de Poliţie. Înainte să fie prinşi, doi dintre hoţi au reuşit, însă, să fure 420.000 de lei aruncând în aer un bancomat BCR din Arad.

În urma procesului, judecat în primă instanţă la Judecătoria Arad, capul bandei, Ioan Flavius Ritan, a primit opt ani de închisoare, iar complicii săi au primit între trei şi şase ani de închisoare. Condamnată de Judecătoria Arad la trei ani de închisoare pentru complicitate a fost şi soţia lui Ritan.

Femeia a fost acuzată că a fost de faţă atunci când Ritan şi unul dintre complicii săi a împărţit banii furaţi din bancomatul BCR aruncat în aer, iar ulterior „a folosit în interes personal banii pe concedii, deplasări, excursii,  operaţii estetice”.

Claudia Ritan a mai fost acuzată că l-a însoţit pe soţul său în „pelerinajele” de pregătire a unor furturi care nu au mai avut loc, informându-i pe ceilalţi complici la solicitarea lui Ritan. De altfel, chiar bărbatul a declarat despre soţia sa: „Ştia despre ce fac, era secretara mea, prin ea comunicând cu ceilalţi ocazional”.

Judecătorii Curţii de Apel Timişoara au declarat-o nevinovată pe soţia capului bandei, acuzată de complicitate la furt calificat. Judecătorii au arătat că „declaraţia inculpatului, pe de o parte, este prea vagă ca şi conţinut şi neplasată temporar în activitatea infracţională, iar pe de altă parte, nu se coroborează cu nicio altă probă de la dosar pentru a putea sta la baza stabilirii vinovăţiei inculpatei”. „Inculpatul a recunoscut în faza de urmărire penală că soţia sa a avut cunoştinţă despre ceea ce face, dar acest aspect nu reprezintă o complicitate morală în lipsa altor probe care să susţină supoziţiile acuzării potrivit cărora inculpata i-a susţinut şi întărit efectiv hotărârea infracţională a soţului său sau că i-a făcut anterior comiterii faptelor promisiuni că-l va susţine în tot ceea ce face şi va tăinui banii proveniţi din săvârşirea infracţiunilor şi va ascunde corpurile delicte folosite de către inculpate”, se mai arată în sentinţa de achitare a femeii acuzate de complicitate la furt calificat.

Judecătorii Curţii de Apel Timişoara au mai arătat că „cheltuirea de către inculpată din banii sustraşi de soţ nu reprezintă un act de complicitate, fiind un act ulterior consumării infracţiunilor, la fel ca cel al participării la numărarea banilor sau atenţionării inculpaţilor Borodi şi Borbilău, iar în lipsa altor probe privind o participaţie a acesteia anterior sau concomitent comiterii infracţiunilor nu reprezintă probe ale vinovăţiei inculpatei”.

Curtea de Apel Timişoara a mai reţinut că „nu există nicio probă la dosar (şi nici nu a fost indicată în concret de procuror sau de prima instanţă) din care să rezulte că inculpata a susţinut activitatea infracţională a soţului”.   „Împrejurarea că, ulterior consumării infracţiunilor, aceasta a tăinuit şi cheltuit din banii sustraşi, a ajutat la ascunderea corpurilor delicte nu reprezintă acte de complicitate morală, ci infracţiuni de tăinuire, favorizare care nu se pedepsesc fiind soţia inculpatului.

Practic, aceste acuzaţii de complicitate morală sunt simple supoziţii ale acuzării, nesusţinute de probe, iar acţiunile ulterioare ale inculpatei de tăinuire şi favorizare trebuie văzute şi prin prisma calităţii sale de soţie a inculpatului, aceasta fiind şi raţiunea cauzei de nepedepsire”, se mai arată în sentinţa Curţii de Apel Timişoara, care este definitivă.

Comentarii

comentarii