Când vom avea o industrie a porcului cu adevărat funcțională pentru a nu mai importa 80% din carnea de porc existentă pe piața din România? Când vom scăpa de pesta porcină africană (PPA)? De ce procesarea încă se confruntă cu mari probleme nerezolvate nici după 34 de ani? PPA este mit sau realitatea? Care este originea acestei zoonoze? E mit sau realitate modul de răspândire a acestui virus periculos? De ce avem nevoie de porc românesc?
Acestea sunt câteva întrebări la care încă specialiștii și autoritățile căută un răspuns, mai ales de peste cinci ani de când PPA a început să devasteze industria porcului în România. Totuși, încă nu s-a stabilit cu exactitate care ar fi adevărul.
Dr. ing. Abraham Tiberiu, fost director în cadru Smitfield Timiș, acum manager comercial la Alfoldi Sertes din Ungaria, nu este de acord cu ce se susține că 80% din carnea de porc existentă pe piața din România este din import. “Nu cred în acest procent. 70% din piață sau mai puțin e ocupată cu produse din import, în realitate”.
Abraham a explicat că aceste calcule sunt făcute raportându-se la o populație de 19 milioane de români, dar cifra e mult mai mică.
“Nu mai suntem nici 17 milioane, dar statistica este raportată la 19 milioane de oameni. Plecăm de la o premiză falsă. Nu ne raportăm la numărul real al populației României, privind consumul de carne de porc”, este de părere specialistul.
Abraham a mai atras atenția că al doilea aspect important ține de faptul că importul de carne nu înseamnă porc în întregimea lui. În România, se aduce foarte multă ceafă. În sezonul de vară, trei sferturi din importurile de carne de porc o reprezintă ceafa, iar în sezonul de iarnă, jumătate din importuri.
Trebuie să remarcăm că ceafa înseamnă sub 6% din corpul suinei. E adevărat că în România este nevoie de foarte multă carne de porc, dar nu în întregimea lui. Și atunci de unde e situația asta?
Noi tăiem animalul și îi folosim ceafa care are cel mai mare preț la nivel european, iar restul porcului îl transformăm în carne de lucru, materie primă, în loc să îl vindem ca piesă nobilă. Așa funcționează piața cărnii de porc în România – este de părere dr. Abraham.
Noi nu avem acces la alte piese din cauza blocajului provocat de pesta porcină africană în România. Chiar dacă vom avea suficienți porci, îi vom da foarte ieftin și nu ne vom putea echilibra economic.
Nu vom putea valorifica suina românească la echivalentul piețelor externe. De exemplu, la nivel industrial, pulpa de porc pe timpul iernii se vindea foarte greu. De aceea se valorifica astfel ca materie prima pentru tocături, mici sau cârnați etc.
Dr. Abraham a mai spus că exista clienți din zona mediteraneeană care dădeau pe pulpa cu os mai mulți bani decât pe pulpa fără os, asta înainte de PPA. Astfel, se putea echilibra economic firma, fiindcă se vindea acolo unde piesa respectivă aducea mai mulți bani.
Acest sistem de valorificare continuă și cu alte piese din porc. Un piept mai gras în România nu prea se cumpără. Totuși grecii îl preferă, dar numai să îl poți duce acolo, dar nu ai cum. Cauza? PPA! Mușchiulețul în România se vinde la un preț, dar se dă mult mai scump în Croația.
Prin urmare, dacă ai acces la alte piețe vei reuși să îți echilibrezi economic business-ul. În caz contrar, rămâi cu porcul aici și îl vinzi la prețuri foarte slabe.
De ce nu avem piețe de consum externe? Cauza se știe: pesta porcină africană. Nu este foarte clar dacă se intenționează persistența acestei PPA în în zootehnia din România, dar ea continuă să existe și să omoare suinele cu efecte devastatoare asupra pieței cărnii de porc la nivel extern.
În ceea ce privește industrializarea, cei mai mari procesători au licență de export. Unii exportă salam de Sibiu în Statele Unite. Drama este că pentru a menține aceste licențe de export, ei trebuie să lucreze cu carne din import, fiindcă altfel nu au cum să reexporte. E un fel de sistem lohn.
”Or nu ne putem redresa dacă nu putem determina ca marile unități procesatoare să exporte porc românesc. Și iarăși ne lovim de PPA. În ceea ce privește capacitățile de industrializare și procesare stăm destul de bine. Problema este să se poată lucra cu porc românesc, dar nu este posibil din cauza existenței PPA, a atenționat dr. Abraham Tibor.
Nevoia de porc românesc
Dr. Kelemen, vicepreședinte la Pigtim Farm, Selmac, Arad, este de părere că există industrializare în România, dar ar trebui să avem și material propriu, adică porc românesc.
Asta înseamnă să ne producem materia primă, carnea, indiferent că e carcasă sau porcul în viu, la standarde europene. Se preconizează că 80% din carne de porc existentă pe piața din România este importată.
Kelemen a amintit că, dacă prin anii 1994 -1995, România era un exportator important de carne de porc, acuma importăm masiv. E trist.
De multe ori, se dă vina pe pesta porcină africană, dar PPA este ultima picătură dintr-un pahar care era de mult plin, iar pesta a agravat totul și s-a deversat paharul.
Dr. Kelemen susține că o primă cauză care a adus la criza în care ne aflăm este faptul că niciodată nu s-a sprijinit cu adevărat industria porcului, așa cum se procedează în alte țări din UE, cum sunt Ungaria, Spania, etc.
Fermierii care au avut inițiativa în dezvoltarea industrializării porcului au fost cuprinși de dezgust. Creditele bancare sunt foarte mari. Nu poți implementa o firmă mică sau mare fără să iei un credit de la bancă, în afară dacă ești multimiliardar și îți permiți se dezvolți un asemenea proiect.
În al doilea rând, sectorul a pierdut foarte mulți specialiști, care au părăsit țara și lucrează în industrializarea porcului din alte state din UE, unde sunt motivați cu adevărat financiar.
“Mulți dintre ei ar vrea să se întoarcă, dacă ar veni un sprijin consistent din partea statului. Domnul ministru al agriculturii chiar face eforturi în această direcție pentru a dezvolta industria porcului. Încearcă să ne ajute cum poate în aceste condiții grele”, a declarat Kelemen.
România a avut genetică și superspecialiști în industrializarea porcului. Kelemen a amintit numai de fostul Comtim din Timișoara și de combinatul de la Periș. Le-am pierdut datorită nepăsării statului român și a avut loc o emigrare a specialiștilor pe porc către țările cu acest sector foarte dezvoltat.
“Totuși, cred că mai avem o șansă, locomotiva a fost lipită vagoanelor, trenul s-a pus în mișcare, merge încet”, este de părere Kelemen, care a activat 20 de ani în creșterea porcilor în țări din UE, iar acum s-a întors în România și dezvoltă o mare fermă de reproducție la Selmac, Arad.
Dr. Kelemen a amintit că Spania s-a chinuit 30 de ani să scape de PPA. Aceasta este o boală cu care putem conviețui, dacă punem accent pe biosecuritate care nu trebuie respectată numai fiindcă avem PPA.
Dacă se va merge pe acest trend de respectarea strictă a biosecurității, focarele care sunt tot mai puține vor dispărea cu totul. Avem tradiție pe creșterea porcului, dar micii producători, mica gospodărie, de la țară trebuie să respecte niște reguli de biosecuritate strictă.
Nu e complicat deloc să respecți niște reguli. În primul rând, nea Gheorghe când dă mâncare la porci, nu trebuie să intre în coteț cu aceleași haine cu care merge la birt unde stă la discuție cu nea Vasile care și el este crescător de porci în gospodărie.
Așa își mută de la unul la altul virușii, faună existentă. Ca să venim cu produse de calitate din carne de porc, trebuie să avem pe lângă fermele mici și ferme mari cu exploatare intensivă, să producem carne și produse din carne de porc de calitate pentru piața noastră din România.
Ar fi și mai bine dacă în câțiva ani am putea să reluăm exporturile și să scăpăm de PPA. Drama e că majoritatea produselor existente pe piața din România sunt produse din carcase din import ceea ce nu este normal – este mesajul medicului Josef Kelemen.
37,5 kg de carne de porc pe an
Rectorul USV Timișoara, prof.dr. Cosmin Popescu, susține că există o lungă tradiție a creșterii suinelor și a consumului de carne de porc în România, această carne fiind principala sursă de proteine în alimentația românilor.
El a amintit că creșterea porcului ține de latura emoțională de tradiția românească în zona rurală, dar acum este legată strâns de problema biosecurității. Sacrificarea porcului este o tradiție națională care reunește întreaga familie de Crăciun. Uniunea Europeană trebuie să țină cont și de particularitățile și tradițiile din fiecare țară, de identitatea fiecărui popor.
Legea 122 din 2023 a porcului pune accent pe fundamentul economic, dar și pe biosecuritate. Rămâne întrebarea: PPA este mit sau realitatea? Care este originea acestei zoonoze? E mit sau realitate modul de răspândire a acestui virus periculos?”
Rectorul a amintit că în lume sunt sacrificați pe zi aproape 4 milioane de porci. Statisticile mai arată că pe an, un român consumă 37,5 de kg de carne de suină. În acest context, se discută intens la nivelul UE de conceptul: “De la fermă, la furculiță”
“Noi, ca universitate, credem în acest concept și chiar îl aplicăm în fermele pe care le dezvoltăm și în zona de procesare, de la materia primă, până la produsul finit. Înțelegem acest principiu, îl punem în practică și îi sprijinim și pe fermieri să îl aplice!”, a fost mesajul rectorului Cosmin Popescu.
