Poluarea cu praf (PM10), foarte periculoasă pentru sănătate, continuă să fie una dintre cele mai grave probleme ale Timişoarei, iar rezolvarea se lasă greu aşteptată. Un singur indiciu foarte clar: stratul consistent de praf depus, de seara până dimineaţa, pe maşina proaspăt spălată şi parcată pe marginea străzii.
Şantierele – una dintre cauzele poluării
Una dintre cauzele poluării cu praf în Timişoara o reprezintă nerespectarea condiţiilor de lucru de pe sutele de şantiere existente. Particulele în suspensie PM10 sunt cele mai ameninţătoare, cu efecte dezastruoase asupra sănătăţii. De asemenea, mizeria de pe roţile maşinilor ce ies din şantier este o altă cauză a poluării (foto). Un exemplu clar este acest şantier de pe str. General Dragalina. Cui îi pasă că roţile ies pline de noroi şi împrăştie mizeria pe străzile din oraş? Alte maşini trec pe carosabil şi transformă noroiul în praf, pe care îl inspirăm în plămânii noştri încăpători, dar şi extrem de sensibili. Poluarea cu praf din Timişoara – microparticule mai mici de 2,5 micrometri şi PM10 – poate cauza locuitorilor boli respiratorii, cancer la plămâni sau poate reduce speranţa de viaţă. Praful pătrunde în plămâni şi în circuitul sanguin şi provoacă astm, atac cardiac şi chiar moartea. Microparticulele de PM10 sunt, în general, filtrate prin nas şi gât, dar rămân în căile respiratorii şi pătrund în plămâni.
Ce trebuie făcut?
Conform specialiştilor de la Comisia de Control al Poluării Timişoara, traficul rutier, infrastructura de transport necorespunzătoare, organizările de şantier, gestionarea deşeurilor din construcţii şi demolări, starea tehnică şi de întreţinere necorespunzătoare a autovehiculelor, pârloagele dintre blocuri, dar şi emisiile centralelor termice pe bază de combustibil gazos, lucrările agricole şi lipsa perdelelor verzi – acestea sunt cauzele poluării cu praf în Timişoara. Specialiştii de la Universitatea Politehnica Timişoara propun măsuri eficiente pentru a scăpa de poluare: fluidizarea traficului, reducerea timpilor de staţionare cu motorul ambalat sau la relanti, crearea unor parcări verzi, dar şi extinderea spaţiilor verzi tip perdea. “Există arbuşti speciali, tufişuri, care reţin particulele. Trebuie să funcţioneze unda verde, izolarea spaţiilor de construcţii, iar poluatorii mici trebuie monitorizaţi”, susţin ei. Ce sunt particulele de praf? “Acestea sunt particule solide sau lichide ce există în aer şi care apar în mod natural prin praful adus de vânt, plante sau insecte. Particulele de praf pot fi totodată create prin activităţile oamenilor, prin arderea combustibililor fosili în industrie şi în transport, dar şi din alte domenii precum agricultura, construcţii sau minerit.
Cele mai nocive pentru sănătate sunt microparticulele atmosferice cu un diametru mai mic decât 2,5 micrometri (PM 2,5). Directiva UE prevede monitorizarea concentraţiei microparticulelor PM 2,5 de către statele membre, prin instalarea unor “centre de măsurare” şi în acelaşi timp reducerea lor, susţine euroactiv.ro. Comisia pentru Mediu, din cadrul Parlamentului European a stabilit pentru particulele atmosferice cu un diametru mai mic decât 2,5 micrometri, definirea unei valori ţintă de 25 micrograme per metru cub de aer valabilă din 2010. Începând cu 2015, această valoare devine o limită constrângătoare. Parlamentul a obţinut o a doua valoare limită de 20 micrograme pe metru cub de aer, ce ar trebui respectată până la 1 ianuarie 2020, respectiv în decurs de cinci ani după atingerea primei valori limită. Pe de altă parte, PE a intenţionat să stabilească o limită medie anuală şi pentru microparticulele PM10, dar din lipsa spijinului consiliului a accceptat menţinerea limitelor existente. „Calitatea aerului din Timişoara nu depinde numai de locuitori, noi şi importăm particule. Dacă se fac măsurători la două noaptea şi, prin absurd, nu s-ar mişca nici un vehicul, tot sunt particule. Acest lucru se datorează şi acestei locaţii de câmpie. Nu avem nici o barieră serioasă”, susţine spune prof. dr. ing. Habil Ioana Ionel, din cadrul UPT.
