Acasă Economic De ce fermierii din Timiș nu își pot vinde grâul?

De ce fermierii din Timiș nu își pot vinde grâul?

564
DISTRIBUIȚI

Fermierii din Timiș susțin că în luna octombrie ei nu pot să își vândă grâul, fiindcă piața cerealelor este blocată. Nimeni nu vrea sa cumpere grâul, dar nici ei nu își permit să îl vândă cu 0,55 lei kg. De ce s-a ajuns aici?

”Totul pornește din portul Constanța!”

Producătorii agricoli susțin că au fost create false zvonuri precum că indicii calitativi ai grâului din vestul țării sunt slabi. E adevărat, masa hectolitrică este mai redusă, între 70 și 72, dar calitățile panificabile sunt bune. Glutenul este de 30 și proteina de 12.

Acestea nu sunt motive să nu fie cumpărat grâul. Mai grav este să oferi un produs cu asemenea calități foarte bune și să ți se ofere 55 de bani pe kg este jignire și umilință pentru fermier.

”Evident că există un cartel al cerealelor care lucrează împotriva agricultorilor. Cei din cartel s-au înțeles să țină prețul jos. Suntem la mâna traderilor. Ei impun aceste prețuri, fără ca fermierul să poată face ceva să se apere. Agricultorii sunt prinși în această menghină și nu au nicio soluție. Asta se întâmplă, fiindcă nu suntem organizați. Putem spune că nu prea avem ce să facem, decât să suferim în tăcere”, spune Alexander Degianski, fermier cu 400 de ha și președintele Asociației Pro Banat Verde din Timișoara, care administrează 40.000 de ha.

Prețul este mic la grâu, între 0,45 lei -0,55 lei. Cei mai mulți fermieri nici nu au reușit să îl vândă. La porumb, din 2012, prețurile tot au scăzut. Atunci, kg de porumb se vindea cu aproape 1 lei. A fost anul de vârf. Din 2013, prețul a început să scadă, iar în octombrie 2019, a ajuns la 0,50 lei, chiar sub 0,50 lei, când vin să ți-l ia din câmp.

Alin, fermier în Variaș, vinde tona de porumb cu 510 lei, fiindcă a încheiat contractul la începutul lui septembrie. În octombrie, dacă ar semna un contract nou ar da tona cu 480 lei. Tonă de porumb ar trebui să fie 600 – 620 lei, pentru a compensa cheltuielile, iar tona de grâu care se vinde cu 540 – 580 lei, ar trebui să fie minim 600 lei.

De ce se întâmplă asta?

Fermierii susțin că samsarii și traderii sunt mână în mână. Se înțeleg la prețuri. Totul pornește din portul Constanța. Agricultorii din partea de vest a țări sunt cei mai dezavantajați, fiindcă se află cel mai departe. În Bihor sau Satu Mare, prețurile sunt și mai mici.

”Totul pornește din port. Acolo se fac blaturile, înțelegerile și șmenurile. Logistic stăm foarte prost. Singura noastră alternativă este portul Moldova Nouă – Orșova, dar te costă foarte mult să îți duci marfa și până acolo. Toată baza stă în CFR, dar și aici marfarele circulă cu 20 – 30 km la oră. Sunt interese foarte mari care ne depășesc și nu ne apără statul și Ministerul Agriculturii, care, de fapt, nu au nicio putere, nicio influență. Fermierii nu sunt organizați, nu au cum să își impună punctul de vedere”, este de părere Alin.  

”Cine a încheiat contractele prin vară, au prins prețuri mai bune la 600 lei tona, dar acum prețul a scăzut la 500 e foarte rău. Diferența este prea mare. Anul acesta nu ies în câștig. Cât am cheltuit, atâta scot pe cultura de grâu. Pe un hectar de grâu am băgat 2. 800 lei – 3.200 lei și nu am scos profit. Așa e anul ăsta și datorită ploilor mult prea mari. Grâul a suferit”, spune Chiș Nicolae, din Cărpiniș care lucrează 600 de hectare.

Ce ar trebui făcut?

Fermierii din Timiș susțin că statul român ar trebui să își apere proprii cetățeni. Ar trebui să asigure un preț minim garantat la grâu și la porumb prin Ministerul Agriculturii, dar piața din România e prea imatură.

”Din punctul meu de vedere, grâul a devenit cea mai proastă cultură, cea mai dezavantajoasă, dar e un rău necesar. Trebuie să îl cultivi, dar nu ai niciun venit de pe urmă grâului. Prețurile sunt foarte mici, dar nu poți să nu îl cultivi. Valoarea reală nu e plătită.

Grâul aproape că nu are nicio importanță, deși este cereala de bază. Eu am cheltuit 2.800 lei pe inputuri, iar cu forța de muncă ajung la 3.600 lei cheltuieli pe un hectar de grâu. Vorbesc de cazul meu. Eu am făcut 5.100 de kg. Dacă aș fi avut numai grâu, aș fi ieșit în pierdere, dar cu porumb și floarea soarelui pot ieși în profit. Fermierii au ajuns într-o situație foarte gravă din cauza prețurilor care îi dezavantajează mult” , a explicat Alin.

Degianski este de părere că, până când Ministerul Agriculturii nu va înființa o instituție care să vegheze schimburile, fermierii mici și mijlocii, care sunt baza agriculturii din România, nu vor putea fi ajutați și vor munci numai în pierdere. Cei mari poate se mai descurcă au putere și logistică, dar cei mici nu vor putea face și vor rămâne la mâna samsarilor.

”Mai grav este că nu există statistici, ca să te poți orienta. Asta nu înseamnă comunism. Este ceva normal, aşa cum se procedează și în statele dezvoltate occidentale. Este nevoie de statistici exacte. Statul ca un arbitru neutru sau chiar părtinitor cu proprii cetățeni ar trebui să medieze piața cerealelor cu o clauză cât mai favorabilă pentru fermierii români. SUA poate să acorde clauza națiunii favorizate cui vor, iar noi ca stat suveran și independent nu ne putem ajuta proprii fermieri”, spune Degianski.

Producătorii susțin că, având în vedere că prețul inputurilor au crescut, ar trebui ca la porumb prețul să fie 0,65 lei, un preț acoperitor și 130 de euro tona.

”Traderii de cereale au încheiat contracte din luna iunie -iulie cu mulți fermieri la 0,60 -0,62 lei kg. Și-au făcut planul. Cu unii producători au făcut contracte mai mult decât au putut să producă și acuma, traderii cumpără cu 0,50 de lei kg de la alții să își acopere acele contracte. Stai o zi întreagă la coadă să descarci un camion de porumb și îți oferă 55 de bani. E un preț umilitor. La ha de porumb cheltui 3.000 -3.500 lei, iar la grâu, aproximativ 3.000 lei. Mai plătești și arenda. Porumbul ar trebui să fie cea mai rentabilă cultură pentru noi să recuperăm ce am pierdut la grâu și la alt culturi, dar cu prețul acesta nu prea poți recupera”, spune Samson Popescu, din Cărpiniș Timiș.

Comentarii

comentarii