Acasă Actualitate De ce sărbătorim ”Centenarul bănățean 1919 -2019?”

De ce sărbătorim ”Centenarul bănățean 1919 -2019?”

173
DISTRIBUIȚI

Unirea Banatului cu România a fost proclamată pe 1 decembrie 1918 la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia. Preluarea de facto și de jure a administrație Banatului de către autoritățile românești s-a desfășurat cu întârziere și cu mare greutate, datorită faptului că Banatul, teritoriu aflat între Mureş, Tisa şi Dunăre, a reprezentat obiectul unei medieri internaționale, încheiate doar la mijlocul anului 1919.

În urma deciziei internaționale, două treimi din teritoriul Banatului au intrat în componența României, fiind preluate în administrare de reprezentanții românilor, iar o treime a rămas Regatului sârbilor, croaților și slovenilor.

Ca atare, unirea Banatului cu România a fost consfințită pe 3 august 1919, odată intrarea trupelor românești în Timișoara și cu instaurarea administrației românești.

Mitropolia Banatului a dezvelit bustul protopopului Ioan Oprea, în acest weekend, reprezentantul Ortodoxiei românești din Timișoara anilor 1918 și 1919.

În 3 August 1919, protopopul Ioan Oprea a întâmpinat primele unități ale trupelor românești aflate sub comanda colonelului Virgil Economu, la Biserica Ortodoxă „Sfântul Ilie” din Prințul Turcesc, unde a oficiat o slujbă de mulțumire pentru instaurarea administrației românești în această zonă a României.

Remarcabile sunt cuvintele protopopului Oprea atunci când a întâmpinat Armata Română „V-am aşteptat cu dor şi astăzi vă întâmpinăm cu braţele deschise pe meleagurile mănoase ale Banatului”.

La acestea, colonelul Economu îi răspunde:

„Dumnezeu a fost totdeauna în inimile românilor, în inimi curate, cu sentimente valabile şi ne-a învăţat ca românul să se iubească şi să nu trăiască despărţit”.

Prin Hotărârea de Consiliu Local nr. 217 din 1999, 3 August a devenit ziua oraşului Timișoara.

Cu prilejul împlinirii a 100 de ani de la instaurarea administrației românești în Banat (1919), Arhiepiscopia Timișoarei a organizat, în perioada 27-29 iulie, simpozionul internațional „Centenarul bănățean. Un secol de administrație românească la fruntariile României”.

Cu acest prilej, sâmbătă, președintele Academiei Române a susținut în plen conferința cu titlul „Cine a făurit România: istorie și ideologie”, în cadrul căreia a evidențiat ideea de unitate de neam și de limbă, prezentă în conștiința poporului român chiar în cadrul existenței vremelnic separate a provinciilor românești.

„Numele de România vine e la Roma. Poporul acesta s-a numit dintru început ”rumân” sau ”român”, după ce a trecut, probabil, printr-o variantă intermediară din latinescul ”romanus”.

Suntem singurul popor mare, latin, care purtăm, în numele nostru, amintirea Romei.

În ceea ce privește făurirea României, aceasta s-a făcut nu într-o 100 sau 200 de ani, ci aproximativ într-un mileniu. Încă de la finalul etnogenezei s-a pus cărămidă cu cărămidă de la primele țări românești, formațiuni politice care au dus la formarea Țării Românești, a Moldovei, a voievodatului Transilvaniei.

Este clar că, fără națiunea română nu se putea face România.

Dacă nu existam noi, ca popor, întinși de-o parte și de alta a Carpaților, nu s-ar fi putut face România.

Am avut, atunci, o elită responsabilă, formată din oameni de stat care au îndrumat masele și care au luat decizii favorabile poporului român: deciziile de la Chișinău 27 martie 1918, deciziile istorice de la Cernăuți sau cele de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918.

Să nu uităm niciodată subiectul pentru care s-a făcut unirea, și anume: poporul român! Dacă românii nu ar fi vrut unirea, nu s-ar fi putut face România întregită!”, a spus acad. Ioan Aurel Pop, la Mitropolia Banatului, sâmbătă 27 iulie 2019.

Comentarii

comentarii