Dumitru Bodea creşte oi de când se ştie şi locuieşte în comuna Corneşti, judeţul Timiş. Tatăl lui a fost cioban, iar el a moştenit meseria. Dacă după revoluţie a început cu câteva zeci de animale, de-a lungul anilor, a reuşit să le înmulţească şi, acum, deţine una dintre cele mai mari ferme de ovine din Timiş, cu 1.200 de capete, dar şi 200 ha de păşune, pentru hrana mioarelor. Are şi cinci ciobani angajaţi.
Dumitru Bodea e un crescător de animale emblemă în Timiş. El a reuşit să îşi dezvolte o piaţă de desfacere extinsă, asigurată de mai multe magazine, în Timişoara şi în judeţ, unde vinde brânza proaspătă, fiindcă aşa îi place consumatorului, iar Bodea vrea să respecte dorinţa clientului, altfel îl pierde. Magazinele nu sunt ale lui, ci numai îi vând produsele. Şi cu mieii se descurcă bine. În fiecare an, oiţele fată sute de miei şi pe cei mai mulţi îi vinde, pe alţii îi lasă pentru extinderea fermei. O vreme a mers foarte bine piaţa în ţările arabe, dar odată cu apariţia bolii limbii albastre, în 2014, au apărut probleme şi nu a mai reuşit să vândă nimic dincolo. Acum, piaţa este deschisă, iar arabii au reînceput să cumpere batalii bănăţeni. Totuşi, în ultima perioadă, datorită noilor măsuri impuse de Ministerul Agriculturii şi de Uniunea Europeană, situaţia a ajuns aşa de gravă, încât Bodea vrea să renunţe la tot, fiindcă el consideră că a fi crescător de oi în România nu mai rentează. Deocamdată a hotărât să vândă aproape jumătate din mioare. Iată cum omul îşi motivează decizia: „Nu numai că nu se merită să creşti oi, aici, dar e extrem de greu. În primul rând, nu mai ai cu cine munci, nu vine nimeni să lucreze cu tine la stână. În al doilea rând, birocraţia şi noua politică financiară impusă te doboară. Ei cred că oaia face bani mulţi. Să zicem că face bani, însă nu mulţi, dar eşti obligat să dai înapoi bani mulţi, atunci de unde să mai faci profit. E foarte greu. Mulţi ciobani îşi vând oile că nu mai fac faţă. Noile măsuri îi termină. Şi eu am hotărât să vând 500. Le-am pus pe net. Vreau să scap de ele în toamna asta. Decât aşa să te afli în treabă nu merge”, spune Dumitru Bodea. În plus, din cauza secetei din vara anului 2015, oierii nu mai au hrană să le dea animalelor. Aproape totul a fost ars pe câmp.
O altă problemă o reprezintă samsarii. Din disperare, există ciobani care dau brânza şi cu 10 lei en-gros. Vin bişniţarii cumpără cantităţi mari şi o vând en-detail în piaţă, la tarăbă, cu 20-25 lei. Câştigă mai mult ca un cioban, fără să mulgă o oaie. „Asta ne dă peste cap. Câştigă cât mine fără să facă nimic. Eu muncesc zi lumină, am oameni angajaţi, le dau salarii şi alţii nu fac nimic, decât bişniţă, cu brânză”, spune Bodea. De asemenea, subvenţia nu-i mai ajută pe ciobani. A scăzut de la 40 lei, la 20 lei, dar şi aceea vine sau nu vine. „Nici nu mai ştii când se dă subvenţia. Eu cred că sunt prea multe oi în România şi vor să termine cu ciobanii, să fie mai puţini. Eu care am iubit oile atât de mult şi mi-a plăcut să le cresc, ajung la un moment dat să le urăsc. Nu mai ai nici cu cine să lucrezi. Iei oameni, îi angajezi, le dai salarii, dar tot nu le convine. Trebuie să fii atent că te mint şi te fură. Ministerul Agriculturii să te lase în pace să nu se mai bage peste tine. Să îl lase pe cioban să funcţioneze aşa cum ştie el. Eu cresc oi de mic copil, dar dacă ar veni unul mâine să mi le cumpere le-aş da pe toate”, a decis Dumitru Bodea.
