Ciudate coincidențe. Aproape simultan, am primit trei informații care se bat de fapt, cap în cap. Iar una vine de peste Ocean. Chiar de la președintele României. Întrucât declanșatorul uriașului conflict, care a pus pe jar întreaga societate românească, este procurorul Mircea Negulescu, e interesant de văzut cine și de ce face scut în apărarea lui.
Până în prezent, au fost administrate de către presă, nu și de către Justiție, un număr imens de probe, în special audio, care demonstrează că acest personaj, nominalizat de mai multe ori de către doamna Laura Codruța Kovesi ca fiind un procuror de elită, a săvârșit următoarele fapte: a luat mită; a dezvăluit unor persoane cercetate penal informații din dosarele de anchetă; a învățat persoane cercetate penal ce să declare și ce să nu declare; i-a determinat cu bună știință pe unii și pe alții să facă denunțuri mincinoase; a fabricat dosare penale la comandă; a profitat de situația sa pentru a seduce femei, pe unele șantajându-le pentru a întreține cu ele relații sexuale ș.a.m.d. În ciuda numeroaselor informații, susținute de probe, CSM l-a spălat recent pe acest procuror considerând ca ireporșabilă conduita sa.
Cazul Negulescu, zis Portocală și mai zis și Zdreanță, a aprins spiritele declanșând o veritabilă mișcare tectonică în interiorul sistemului de justiție și în proximitatea acestuia. În dezbaterea declanșată, au intervenit asociațiile judecătorilor și procurorilor, DNA, Parchetul General, Inspecția Judiciară, Ministerul Justiției, Guvernul, Președinția României. Ca să nu mai vorbim de presă și, în general, de vectorii de opinie. Am toate motivele să presupun că un caz uriaș, cum este cazul Dragomir, cu toate dezvăluirile făcute de fostul colonel SRI, a fost la rândul său declanșat sau cel puțin alimentat de întreaga dispută legată de procurorul Negulescu. Oare de ce? Cine îl ține în brațe pe acest procuror? Și de ce oare eventuala lui decapitare le dă frisoane atât de mari celor care-l protejează?
Ieri, de peste Ocean, într-un moment cheie al unei importante dezbateri în interiorul CSM, președintele Klaus Iohannis a transmis din nou un semnal, în sensul că apără tot ce este mai rău în Justiție. A mințit și a dezinformat opinia publică, încercând să-l discrediteze pe colonelul Daniel Dragomir și discreditându-l pe acesta, să arunce în derizoriu toate dezvăluirile pe care le face. Președintele Klaus Iohannis și-a permis să mintă, afirmând că Daniel Dragomir nu este credibil întrucât ar fi fost dat afară din SRI în urma unor probleme penale. Este fals. El a părăsit Serviciul Român de Informații în ianuarie 2013, cu calificativul ”foarte bine”, iar denunțul împotriva sa, care i-a atras un dosar penal, este înregistrat abia la un an și trei luni mai târziu. De ce a riscat președintele României să mintă, pentru a-l apăra practic pe generalul Florian Coldea? Ce legături există între președinte și fostul director operatv al Serviciuui Român de informații? Cum se face că pentru a doua oară, exact când CSM urma să ia o decizie importantă, șeful statului se autopronunță?
Înainte de a încerca să răspund la aceasă întrebare, mă grăbesc să semnalez alte două evenimente, aparent disparate care au avut loc tot ieri. Una dintre televiziunile de știri România TV, a prezentat noi înregistrări halucinante despre Mircea Negulescu. Conform propriilor declarații, reproduse de respectivul post de televiziune și preluate aproape instantaneu de alte canale mediatice, procurorul Negulescu, zis Portocală, zis și Zreanță, recent spălat de către CSM, a încercat să-i fabrice lui Sebastian Ghiță nici mai puțin decât un dosar de viol. Secvența reprezintă totodată dovada faptului că, într-un caz cel puțin, el a determinat redactarea și semnarea unui denunț mincinos. Ceva mai grav nu poate exista în activitatea unui procuror. În scurt timp, într-o altă televiziune de știri, și-a făcut apariția o individă, cunoscută opiniei publice sub acoperirea de avocat, care a explicat cu subiect și predicat cum se face că acest procuror a fost găsit nevinovat de către CSM. Această doamnă pe nume Lalu a afirmat că, sub aspect profesional, el ar fi acționat ireproșabil. Și că, eventual, i s-ar putea cel mult reproșa anumite deviații comportamentale. Și atâta tot. Între afirmațiile doamne Lalu și cele ale președintelui României nu există practic nicio diferență.
Este momentul să precizăm că acest caz Negulescu ar fi putut bine merci să nu existe eloc. Și dacă nu ar fi existat cazul Negulescu, poate că nici în interiorul Serviciului Român de Informații nu s-ar fi declanșat mișcările tectonice care au condus la aparenta scoatere din joc a lui Florian Coldea, mișcări tectonice care au loc și astăzi și vor continua să aibă loc, până când adevăruri extrem de stânjenitoare nu vor ieși la lumină.
În fine, s-au împlinit trei ani de când un ofițer SRI, maiorul Daniel Florea, a făcut un raport și apoi a întocmit un denunț penal vizând nereguli grave constatate în activitatea DNA Prahova, despre care Laura Codruța Kovesi a afirmat că este o unitate de elită. Maiorul Daniel Dan Florea, cu totul și cu totul din întâmplare, a descoperit că procurorul Negulescu lucra în sistem de binom cu un coleg al domniei sale. În sensul că procurorul îi dicta ofițerului SRI note informative, prin care acesta urma să sesizeze DNA și, în același timp, existau ofițeri SRI care scriau părți din rechizitorii. Acționând ca un avrertizor, procedând strict conform legii, maiorul Daniel Florea a deranjat șerpăria. A fost dat afară din Serviciul Român de Informații. Dezvăluirile sale l-au determinat pe Florian Coldea să-l aducă în funcția de șef SRI Prahova pe Iancu Sabin, care îndeplnise până atunci funcția de șef de sector Apărarea Constituției la nivelul SRI central. În schimb, Mircea Negulescu a rămas pe poziții. Statutul său, în loc să fie pus între paranteze, a fost consolidat. Și, în scurt timp, pentru ca această situație să fie cât mai evidentă, Laura Codruța Kovesi l-a nominalizat drept un procuror exemplar, afirmând totodată că DNA Prahova este unitate emblematică a instituiției pe care o conduce.
După cum se vede, există un numitor comun care îi leagă, la figurat desigur, pe toți cei care fac scut în jurul lui Mircea Negulescu. Întrucât bătălia este pe viață și pe moarte și a ajuns să se joace în cele mai înalte sfere ale celor trei puteri fundamentale ale statului, puterea judecătorească, prin CSM, puterea legislativă, prin implicarea vârfurilor Parlamentului României și puterea executivă, prin implicarea unor actuali și foști guvernanți – este lesne de înțeles de ce pierderea lui Mircea Negulescu s-ar transforma într-un eșesc de proporții al statului paralel și ar marca începutul degringoladei sistemului.
