Afectarea sistemului nervos periferic, în cazul persoanelor cu diabet zaharat, adică neuropatia diabetică periferică, este cea mai frecventă complicaţie la persoanele cu diabet, cu implicaţii majore asupra calităţii vieţii acestora.
Pierderea senzitivităţii nervoase specifice neuropatiei, la nivelul membrelor inferioare, coroborată cu o monitorizare deficitară pot face ca eventuale tăieturi sau răni să treacă neobservate, să se infecteaze şi să evolueze în ulceraţii, ajungând în cazuri grave la situaţii în care amputarea ţesutului afectat (deget sau picior) poate rămâne unica soluţie, atrag atenţia diabetologii.
Peste 50% dintre amputaţiile care se realizează în ţară se înregistrează în rândul românilor cu diabet. Din păcate, numărul amputaţiilor asociate diabetului a crescut succesiv în perioada 2006-2010. Astfel, în 2010 s-au înregistrat 5.827 de astfel de cazuri, cu 41.32% mai mult decât în 2006, arată o analiză recentă.
Riscul de amputaţie în zona membrelor inferioare este de circa 20 de ori mai mare la o persoana cu diabet faţă de o persoană sănătoasă.
În cazul persoanelor cu diabet, riscul de a suferi o amputaţie de-a lungul vieţii este de circa 13.2% pentru cei care au diabet zaharat de tip 1, respectiv 5.5% pentru cei care au diabet zaharat de tip 2.
În România mai mult de două treimi (67.9%) dintre persoanele cu diabet au indicat şi prezenţa neuropatiei diabetice, conform unui studiu desfăşurat pe un eşantion de 25.000 de subiecţi. Dintre aceştia, 14.9% au raportat ulceraţii, 4,6% prezentau gangrene, iar 3,6% aveau un istoric de amputaţii.
Datele au mai arătat că procentul pacienţilor cu ulceraţii a crescut odată cu vârsta, cel mai scăzut fiind observat la categoria 20-29 de ani (6,62%), iar cel mai ridicat, la categoria 80-89 de ani (17,68%).
Printre cauzele care stau la baza numărului ridicat de persoane cu diabet care se confruntă cu ulceraţii la nivelul picioarelor şi amputaţii se numără diagnosticarea târzie – consecinţă a lipsei unui program eficient de screening pentru neuropatia diabetică, lipsa accesului la îngrijire de specialitate, asigurată de asistenţi specializaţi în podiatrie sau podiatri, precum şi o monitorizare necorespunzătoare.
Implementarea unui program de screening al neuropatiei diabetice este considerată o necesitate critică de către specialişti, în vederea obşţinerii unui diagnostic precoce al acestei complicaţii. Testul de screening pentru neuropatie diabetică durează câteva minute şi detectează posibilele pierderi ale sensibilităţii la nivelul picioarelor, ce pot produce ulterior complicaţii severe. De aceea, persoanele care suferă de diabet ar trebui să facă această examinare la fiecare vizită, atrag atenţia specialiştii.
Importanţa prezentării la medicul curant odată ce au fost observate primele semne ale instalării diabetului zaharat este esenţială în vederea asigurării unui control eficient şi a evitării eventualelor complicaţii care pot surveni.
Rezultatele unei cercetări au indicat că în cazul consultării medicului la peste doi ani de la apariţia primelor simptome de diabet frecvenţa neuropatiei diabetice a crescut cu 18,1%! În acelaşi timp, comparativ cu pacienţii care au fost consultaţi în interval de o lună, frecvenţa ulceraţiilor a fost de 3,1 ori mai mare, a gangrenelor, de 2,7 ori mai mare, iar frecvenţa amputaţiilor a fost de 2,4 ori mai ridicată.
Pe lângă intensificarea eforturilor de diagnosticare precoce a neuropatiei diabetice, specialiştii consideră că asigurarea îngrijirii podiatrice specifice este un alt element fundamental în vederea prevenirii evoluţiei către piciorul diabetic, a reducerii poverii amputaţiilor determinate de diabet şi pentru creşterea calităţii vieţii pacienţilor.
În acest sens, prezenţa specialistului podiatru în echipa multidisciplinară de îngrijire a persoanelor cu diabet devine o reală necesitate pentru abordarea eficientă a acestei patologii şi a problemelor la nivelul picioarelor, atât din perspectiva examinării complexe şi a diagnosticării, a prevenţiei, cât şi din punct de vedere curativ.
Astfel, în competenţa unui podiatru intră evaluarea factorilor de risc la nivelul picioarelor, realizarea screeningului de neuropatie şi arteriopatie, realizarea educaţiei specifice picioarelor, evaluarea încălţămintei şi oferirea de recomandări în acest sens, asigurarea tratamentului preventiv pentru piciorul diabetic, precum şi a tratamentului specific piciorului diabetic (tăierea unghiilor, înlăturarea bătăturilor sau a tegumentului mort, tratament specific pielii uscate), operaţiuni de debridare a ulceraţiilor, tratamentul infecţiilor şi a ulceraţiilor (sub îndrumarea unui medic), tratamente conservative, de aplicare de pansamente specifice şi speciale, trimiteri la alte specialităţi medicale (chirurgie, chirurgie vasculară, radiologie, dermatologie, reumatologie).
Totodată, prevenţia complicaţiilor diabetului zaharat – neuropatia diabetică, respectiv piciorul diabetic, presupune şi o educaţie corespunzătoare a pacientului, care trebuie să îşi supravegheze cu rigurozitate evoluţia stării de sănătate. Medicii recomandă persoanelor cu diabet, expuse la apariţia acestor complicaţii, câteva măsuri preventive, care includ: monitorizarea nivelului glucozei din sânge, analizarea picioarelor pentru preîntâmpinarea apariţiei băşicilor, a înţepăturilor, tăieturilor, umflăturilor şi identificarea eventualelor leziuni care pot interveni, îmbunătăţirea nivelului de activitate fizică, conform recomandării medicului curant, hidratarea pielii picioarelor, protejarea faţă de temperaturi extreme sau evitarea poziţiilor corpului care îngreunează circulaţia sangvină şi vizitele frecvente la medic.
