Acasă Actualitate De la starea de urgenţă la starea de haos

De la starea de urgenţă la starea de haos

3067
DISTRIBUIȚI

În plină pandemie de coronavirus, Guvernul României, condus de liberalul Ludovic Orban, a dispus, ceea ce au făcut toate guvernele din toate ţările civilizate de pe mapamond, declararea stării de urgenţă. Tocmai când părea că lucrurile stau binişor în România şi că vom ieşi, nici prea prea, nici foarte foarte, din drama infectării cu noul coronavirus, anularea, prin declararea ca neconstituţională, de către Curtea Constituţională, a ordonanţei nr 34/2020 (pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/1999 privind regimul stării de asediu și regimul stării de urgență) a lovit, ca un fulger pe finalul furtunii, Guvernul României. Aparent, s-a procedat perfect legal, pentru că analiza ordonanţei de către instituţia condusă de fostul deputat pesedist, domnul Valer Dorneanu, s-a făcut la cerea Avocatului Poporului, doamna ex europarlamentar ALDE, Renate Weber.

Consecinţele „neconstituţionalităţii” ordonanţei de urgenţă sunt dramatice. Şochează anularea de facto a celor  peste 300 000 de amenzi aplicate cetăţenilor români care nu au respectat prevederile ordonanţei. Nu am mai auzit de aşa ceva pe faţa pământului civilizat, în secolul XXI! 

Totuși, te poţi întreba, din postura unui cetăţean de bună credinţă al României, de ce această anulare a survenit exact după ce actuala componenţă a  Curţii Constituţionale a fost acuzată de către conducerea liberală a țării de incompentenţă şi rea-voinţă în analiza destituirii doamnei  Codruţa Kovesi din funcţia de procuror şef al DNA, căreia tocmai i s-a făcut dreptate la CEDO, şi nu imediat după intrarea în vigoare a ordonanţei, adică în urmă cu mai mult de o lună de zile.

Dar tot din poziția de simplu cetăţean, îngrozit de potenţialul haos administrativ produs de această anulare, trebuie să te întrebi cum a fost posibilă elaborarea unei astfel de ordonanţe amendabile, ba mai rău, desfiinţabile. Aparent nimic mai simplu, prin „modificare şi completare”. Să vă dau un scurt exemplu din conţinutul ei, poate nu cel mai incriminat de Curtea Constituţională: „Art. II. – În cazul sancțiunilor contravenționale aplicate potrivit art. 28 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/1999, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 453/2004, cu modificările și completările ulterioare, nu sunt aplicabile prevederile art. VII din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 29/2020 privind unele măsuri economice și fiscal-bugetare”. Dincolo de faptul că vechile legi din care derivă ordonanța, la rândul lor declarate „neconstituţionale” acum,  au fost avizate, în virtutea multiplelor funcţii prin care s-a tot rotit (inclusiv cea de Avocat al Poporului!),de acelaşi Valer Dorneanu,să înţeleagă cine poate să înţeleagă ceva din acest text legislativ, inclusiv acei domni polițiști cu 6 luni de școală, invocați adineaori de către domnul ministru de interne Marcel Vela!

Din nefericire pentru noi românii, cam aşa sunt toate legile şi ordonanţele ţărişoarei noastre: din start, de la prima publicare, sunt foarte complicate, scrise într-o limbă română greoaie, cu metodologie şi norme de aplicare stufoase, modificate mai în fiecare an, în funcţie de interesele membrilor Parlamentului sau ale celor de la guvernare. Multe astfel de legi (prea multe!) au avut consecinţe economice naţionale  grave sau ne-au adus pe marginea credibilităţii politice internaţionale. Faimoasa „Ordonanţă 13” va rămâne în istorie,  ca să dau exemplul cel mai cunoscut de incompentenţă amestecată cu perfidie politică.  

Chiar dacă actuala ordonanţă în discuţie trădează mai degrabă grabă și nepricepere, cât și lipsa unei consultări între toate persoanele competente, indiferent de culoarea politică, urmările anulării ei aruncă în derizoriu capacitatea statului român actual de a alcătui şi aplica legi în situaţii speciale. Din păcate, despre consecinţele legilor proaste în situaţiile normale vorbim de 30 de ani încoace, de când ţara se târăşte, mai mult decât se grăbeşte, spre progres.

Când vom avea un parlament capabil să elaboreze legi simple şi clare? Când vom avea un guvern care să poată elabora ordonanţe aşişderea, neinterpretabile? Când vor demisiona cei care greşesc în elaborarea legilor, prin incompentenţă sau rea voinţă?

Nu un rând de alegeri legislative anticipate, zece, douăzeci ar fi necesare în România! Evident nu cu 500 de parlamentari, ci cu ceva mai mult de 100: puţini dar buni, pe care să-i cunoască fiecare alegător din respectiva circumscripţie electorală. Nu o revizuire a Constituţiei, ci mai multe! Scrisă de adevăraţi experţi în Drept constituţional, care ulterior să o poată păzi de la înălţimea atotcunoscătoare a unei adevărate Curţi Constituţionale!

Când o nouă instituţie, a demisiei de onoare, va fi pusă efectiv în aplicare, la toate nivelurile statului român?

Deocamdată, cele întâmplate în ultimele zile în România relevă că la toate nivelurile structurilor statului român, dovedit încă o dată şubred, se poate trece uşor de la starea de urgenţă la o stare şi mai periculoasă în consecinţe: starea de haos.

Comentarii

comentarii