Contraeditorial
Motto
”În politică, adesea cel mai dificil de apreciat și înțeles este ce se întâmplă sub ochii noștri.”
Alexis De Tocqueville
Nici nu a început bine campania electorală pentru alegerile locale, parșiv devansate și comasate, că un afiș electoral a umplut străzile și paginile multor ziare timișene. Sloganul maximalist, să nu spun absolutist și atotacaparator, care însoțește fotografia candidatului la președinția Consiliului Județean Timiș, îmi evocă, de o manieră alergic revoltată, amintiri și rememorări din istoria trăită și citită a României.
De la partidul ”Totul pentru Țară”, înființat în 1935 de către legionari, țara românească s-a ales cu un șir de groaznice, oribile, barbare asasinate. Nicio intenție, cât de bună, cât de sincer patriotică ar fi, nu poate avea succes când e intermediată de crime!
Nemaiștiind cum să ne mintă frumos, copleșit de datorii, pe care tot el le făcuse pentru construirea unei prea fudule industrii românești, fără de niciun randament real, devenită falimentară, Nicolae Ceaușescu își împăuna mai toate discursurile din finalul carierei cu ”să facem totu’, tovarăși”. În fapt, acest ”totu’” ascundea un mare nimic, tradus în dezastrul economic din anii ’80.
În România de azi iată că apare din nou spectrul lui ”să facem totul”, pe aceeași filieră de sorginte comunistă. Este adevărat că în prezent țara noastră este raiul tuturor celor cu dorință de parvenire, indiferent de mijloace. Câte persoane nu s-au cățărat și se cațără în continuare pe culmile care ar trebui să fie curate, dar, fatalitate, la noi sunt doar curat murdare? Totul e să intri de tânăr în partidul de la putere, să zicem de la 16 ani și să fii ”foarte tânăr, foarte agitat… dornic să se afirme într-o formă din asta enervantă”, ca să citez din domnul Sorin Grindeanu. Adică…să ai tupeu maxim! Apoi școlile și diplomele vin concomitent și/sau una după alta, necesare, nu-i așa, pentru funcțiile cele mai importante. Nu contează cât de tânăr ești, prin partid director degrabă ești! Dacă știi să ”dai din gură”, carevasăzică să ”faci totul”, ai drumul deschis spre cele mai înalte funcții din România.
Nu cred că forma contemporană de a ”face totul” diferă în esență de formele mai vechi! După ce faci ”totul” pentru tine, normal că vrei mai mult și atunci declami cu orice prilej, mai ales electoral, că faci ”totul” pentru comunitatea pe care vrei să o conduci. Iată două mostre edificatoare dintr-un recent interviu promoțional, apărut în Banatul Azi, luat domnului Alfred Simonis și cum se laudă domnia sa că face ”totul pentru Timiș”: ”la București obții banii bătând cu pumnul în masă. La București obții banii răsturnând masa. Acolo, cine strigă mai tare obține bani…. Am ținut miniștri la ușă, ca să le arăt că nu glumesc când e vorba de interesele Timișului”. Când astfel de cuvinte vin din partea celui care ocupă ”a treia funcție în stat” memoria mi-este și mai zgândărită! Sunt de-a dreptul speriat că cineva se poate lăuda cu astfel de fapte, motivate prin ”expertiza acumulată în sistemul național de putere,care este fundamental (sic!) pentru a debloca investiții, conexiunile făcute în București”. Este vorba de naivă sinceritate sau de o ”arătare de mușchi”, neconformă cu funcțiile înalte într-un stat de drept? Cine ”blochează investițiile”, domnule președinte al Camerei Deputaților, ce ”conexiuni”, ce ”strigăte”, ce ”răsturnări” de mese, cum să te lauzi că ții ”miniștri la ușă”? Unde este,în toate aceste declarații, oripilante prin agresivitatea exprimării, justificate, vezi Doamne, prin redescoperirea patriotismului local militant, comportamentul firesc civilizat al unui demnitar într-un stat care face parte din Uniunea Europeană? În opt ani de activitate parlamentară nu ar fi fost normal ”de luptat” pentru legi care să excludă luptele cu pumnii și răsturnatul de mese la București? Legi corecte pentru toată țara și pentru toți românii, acesta ar trebui să fie dezideratul unui adevărat parlamentar (a se citi făcător de legi)! Iată un trist exemplu de lege proastă care doare o întreagă națiune, cu excepția castei oligarhice române: aș fi curios să aflu de la domnul președinte al Camerei Deputaților cum a ”bătut cu pumnul în masă”și a făcut ”totul” când s-a modificat la București legislația pentru așa-numitele ”pensii speciale” – rămase în veci de veci colosale – că tot nu se mai vorbește despre ele…!
Nu am încredere în cei care vor să facă ”totul” pentru România! Nici ”pentru Timiș”! Mă îndoiesc că astfel de persoane pot măcar înțelege ce înseamnă statul de drept, darămite să lupte pentru înfăptuirea lui! Oricât ar însoți ele lumina sfântă a adevărului de la Ierusalim, când e adusă pe pământul județului! Perspectiva istorică românească (dictatorială!) cu privire la utilizarea acestei sintagme este tragică! Prezentul ne prefigurează o realitate asemănătoare. Atenție, modelul liderului care ”face totul” nu a murit odată cu Ceaușescu, nici la noi și nici la marginea Europei, dacă ne uităm la criminalul Putin și la prietenii săi!
