Acasă Editorial Demisia lui tata-socru

Demisia lui tata-socru

409
DISTRIBUIȚI

sorin rosca stanescu

Pleacă domnul Ilie Sârbu. Nu din statutul său principal. Cel de tata-socru. Nici din următorul grad. Cel legat de sistem.
Pleacă din funcția de șef al Grupului Parlamentar PSD, din Senatul României. Și, așa cum se aude, el mai pleacă chiar și din PSD. În rest, rămâne, cum ar spune Nicolae Ceaușescu, „la locul lui”. Dar părăsirea acestor poziții este o operație plină de tâlc. Și de semnificaţii politice.
Sistemul, oameni buni, nu funcționează, nici uniform, nici unitar. Sistemul este ondulatoriu. Cumva, ca valurile mării. Rânduri – rânduri, moleculele de apă își iau locul unele altora. Unele se îndepărtează de mal și nu se mai întorc niciodată. Altele se îndepărtează pentru a se întoarce mai târziu. Domnul Ilie Sârbu, înainte de a deveni tata-socru, a fost o piesă, relativ importantă, a”sistemului”. Și rămâne acolo. Până la moarte. La fel cum rămâne și ginerele. Pentru că din „sistem” nu ieși decât în două feluri. Făcând un uriaș scandal și rupându-te de el cu toate riscuri sau, pur și simplu, cu picioarele în față. Nimeni nu a auzit ca ginerele sau tata-socru să fi intentat vreun divorț, cu strigături, de „sistem”.
Am produs cândva o mare supărare la vârful PNL. Care s-a soldat cu o temporară eliminare a mea. Motivul este că am atras atenția asupra unei realități, devoalând, în față unui grup restrâns de colegi, trei piese din „sistem”. Dar poate că și unii dintre colegii mei de atunci făceau parte din sistem. Respectând legea tăcerii. Sau poate alții credeau că eu intenționez să atac astfel USL. Să distrug din interior alianța la care ei transpiraseră.
Și despre cine era, mă rog frumos, vorba? Mai întâi, despre Sebastian Ghiță. Am fost primul care a informat opinia publică că acesta aparține „sistemului”. Am spus și cine la recrutat și când. Am arătat și de ce procedează așa cum procedează. Am sugerat și persoanele care se află în spatele său. Al doilea, a fost Victor Ponta. Cu mult înainte ca Traian Băsescu să fi suflat vreo vorba despre statutul său de ofițer acoperit. Poate că nici nu a știut. Poate că a aflat de la mine și, apoi, s-a interesat. Apoi, despre Ilie Sârbu. Și el, ofițer acoperit. Numai că performanța mea este mai mică în cazul său. Ilie Sârbu se devoalase singur. Și am să va relatez cum.
Cert este că „sistemul” nu se împăca deloc cu ideea că domnul Crin Antonescu urma să devină președinte al României. Pur și simplu pentru că, domnul Crin Antonescu nu era „agăţat”. Și nu dădea vreun semn că s-ar lasă „agăţat”. Cum ar fi putut „sistemul” să scape președinția de sub control? Și aşa se face că și-a pus mecanismele în mișcare. Mecanismele din Parlament, din Executiv şi din presă. Am sesizat pericolul, l-am informat pe Crin Antonescu, dar „sistemul” m-a fript. Ba chiar m-a prăjit. Să ne amintim cum a dat de pământ „sistemul” cu comisia de anchetă pe care am iniţiat-o pentru verificarea situației în cazul magistratului de la CEDO, Corneliu Bârsan. Împotriva căruia au fost comise abuzuri. Îmi este vie în memorie ura cu care am fost tratat de oameni ai „sistemului” din Parlamentul României sau de colegi manipulaţi de același sistem, atunci când am îndrăznit să propun o lege prin care să fie interzise în România, la fel cum se întâmplă și în alte ţări, societățile comerciale acoperite, deținute de serviciile secrete.
Dar de câte ori sistemul a dat cu mine de pământ – sistemul din care și eu făcusem, cândva, parte, dar ieșisem zgomotos și riscant – el s-a devoalat puțin câte puțin. Pentru că toți cei care au lătrat sunt acum mai vizibili decât au fost vreodată.
Dar să ne întoarcem la tata-socru. Pentru că despre Victor Ponta și legăturile sale cu sistemul, sistem care recent se face că l-a abandonat pentru a-l înlocui cu o piesă mai proaspătă, s-a vorbit și s-a scris destul de mult. Cât îl privește pe tata-socru, acesta a avut un traseu tipic pentru ceea ce înseamnă societatea comunistă și sistemul de atunci, care a dat naștere, printr-o succesiune directă, sistemului de acum. El, tata socru, a studia Teologia. Ar fi putut fi un păstor de suflete. A ales, însă, să fie securist. A semnat angajamentul cu DIE – Direcţia de Informaţii Externe, cum se numea atunci – și a fost recompensat cu o bursă în străinătate. Pentru a-și da doctoratul. Cum putem observă, totul începe cu câte un doctorat pârât. Întors în țară, a primit un grad de referent. Nu de preot al unei parohi oarecare din România. De referent, oameni buni. Așa se numeau atunci unii dintre oamenii sistemului, din interiorul DIE, și o importantă misiune de luptă. Fiindcă tot absolvise Teologia, a fost plasat într-o poziție aflată între viață și moarte. Respectiv, șef al Administrației Cimitirelor din Timișoara. Opt cimitire. Erau îngropați acolo și români – români și români de origine sârbă și români de origine germană și români de origine maghiară și evrei. Toți avuseseră identități. Unii trecuseră la cele veșnice de mici copii. Și nici nu prea aveau rude. Actele aflate la Administrația Cimitirelor erau riguros întocmite, după o birocrație de tip german. Și ce făcea, mă rog, acolo, actualul tata-socru? Referentul Ilie Sârbu, oficial director de cimitire, scotocea prin hârtii și prin morminte. Misiunea lui era de mare răspundere. Confecționa biografii false. Pe care le luau cu împrumut spionii României. Sau fantomele trimise de Ceaușescu pretutindeni în lume. Acești ofițeri de securitate, care îndeplineau misiuni trasate de Direcţia de Informații Externe, pentru a se putea infiltra în Occident, pentru a fi credibili, se metamorfozau în diverse personaje. Luau chipul și biografia morților.
Desigur, această misiune era strict secretă. Și de o importanţă vitală. Ilie Sârbu era un om de mare încredere. Va puteți imagina ce s-ar fi întâmplat dacă Ilie Sârbu ar fi mers la spovedanie? Rețele întregi de spioni și de fantome ar fi fost pulverizate. Ar fi fost ceva infinit mai grav decât tsunami provocat de generalul Ion Mihai Pacepa. Dar Ilie Sârbu a rămas și este, în continuare, credincios sistemului.
A făcut domnia sa o singură greșeală când, fără să aibă această intenţie, s-a devoalat. A privit în jur și a văzut că mulți dintre colegii domniei sale au stele de general. Iar el nu era nimic. Pentru că nici nu ar fi putut fi. Secretul trebuia dus până la sfârșitul sfârșitului. Și, într-un moment de rătăcire, domnul Ilie Sârbu a comis-o. A depus, pur și simplu, o cerere la SIE, solicitând să primească și el niște grade. Ocazie cu care a ridicat, din prostie, colțul covorului. Și așa, câțiva oameni mai bine informați au aflat ce și cum.
Tata-socru și-a făcut datoria până la capăt. A manipulat tot ce putea fi manipulat, în mai multe Guverne și în mai multe Parlamente. A blocat legi cu care sistemul nu era de acord. A promovat legi ale sistemului. A împins, peste bord, indezirabili ai sistemului. A promovat noile eșaloane. Până când, și-a promovat și ginerele. Nu fiindcă era ginere. Ci, fiindcă era parte a sistemului. Sarcină de serviciu.
Acum, ordinul pe unitate este ca tata-socru să facă pasul înapoi. Nu Liviu Dragnea îl da peste cap ca efect al rivalității sale cu Victor Ponta. Aceasta este doar aparenţa. Sistemul îl retrage pentru că rolul său a fost compromis. Și pune, în schimb, sistemul pe cine trebuie. O să vedeți! Iar pe Ilie Sârbu nu îl abandonează. Îl duce într-o sinecură.

Comentarii

comentarii