Acasă Editorial Despre cum te porţi la… Palat

Despre cum te porţi la… Palat

357
DISTRIBUIȚI

În 26 şi 27 mai, la Bucureşti, a avut loc, la Bucureşti, o aniversare specială: Principele Radu a marcat împlinirea a 50 de ani, alături de  Familia Regală, prieteni,  personalităţi  ale României, dar şi din Europa,  chiar dacă ziua de naştere, real, este pe 7 iunie.  Alegerea  celor două zile a fost determinată de motive personale. Spun asta pentru a nu da naştere la speculaţii inutile. În seara de 26 mai, la Sala Mică a Teatrului  Naţional de Operetă, a avut loc spectacolul Royal Fashion, pus în scenă de inegalabilul Dan Puric, un spectacol unic, un mesaj unic despre modele, politică şi  regalitate. Muzica, luminile, actorii,  dansul,  dar, mai ales,  prezenţa Regelui Mihai în sală, au făcut ca toţi cei prezenţi să  fie  într-o armonie din care părea să nu lipsească nimic.  Cea de-a doua zi, pe 27 mai, grădina Palatului Elisabeta  avea să fie gazda unei petreceri  cu prieteni, de la care nu au lipsit  diplomaţi,  prinţi şi prinţese  ai caselor regale din Europa, politicieni,  oameni de cultură şi artă, jurnalişti, oameni de afaceri,  prieteni şi colaboratori. Atmosfera unei întâlniri  organizată după coduri  regale  este greu de descris în cuvinte. Ea trebuie trăită. Câteva elemente care s-au  eliberat din acea atmosferă  consider că trebuie  puse pe hârtie. Nimeni nu a fumat! În grădina regală, dintre sute de persoane, nimeni nu a  fumat. Nimeni nu ar fi avut îndrăzneala să arunce ţigara, pentru că, oricum, nu erau scrumiere. Aşadar, nimeni nu spune nimănui cum se cade să se facă! Toată lumea înţelege! Eu, personal, cred că şi cel mai mare golan, în prezenţa  Familiei Regale, ar  şti să-şi măsoare registrul comportamental. Şi acesta ar fi elegant. Un alt detaliu: nimeni nu a vorbit strident! Nimeni nu a ridicat tonul din registrul  unui ton decent, calm, jos, aproape şoptit.  De ce, oare? Pentru că acolo decenţa şi bunul-simţ nu trebuiau clamate. Erau acasă la ele, la Palatul Elisabeta. Chiar şi Ion Iliescu,  un fost preşedinte  despre care am avut multe  motive de critică aspră, cândva, a fost ca un… lord englez. Ion Iliescu  părea un profesor înţelept,  de vorbă cu admiratori aleatori  din viaţa sa. Era la Palat. Era istorie, cum singur avea să spună. La fel ca mesajul  lui  Dan Puric, întâlnirea de la  palat a fost un nou prilej de  introspecţie:  de ce nu avem noi, în România, monarhie?

Comentarii

comentarii