Vă propun o premisă: politicienii români nu dau doi bani pe doctrine. Cu excepţia campaniilor electorale, ei se ceartă (sau se pupă) din cu totul alte pricini: ministere, agenţii guvernamentale, instituţii deconcentrate etc. Adică pe bani şi clientelă. Nu mai înţelege nimeni unde se sfârşeşte stânga şi unde începe dreapta. Şi, în fond, cui îi pasă? Mă refer la oamenii simpli, care ar trebui să-i judece pe politicieni la modul pragmatic. Adică după locuri de muncă, salarii, drumuri, spitale, şcoli ş.a.m.d. Asta ar trebui să ne amintim când mergem la vot, nu ce spun Băsescu sau Geoană despre ei şi partidele lor. Contează că ei îşi spun de stânga sau de dreapta? Nesemnificativ. Contează doar dacă cei pe care i-au girat politic când au ajuns la guvernare au făcut sau n-au făcut treabă. Restul e vrăjeală. E drept că, de multe ori, ne aburesc cu dezbateri despre doctrine, mai ales când nu se vede mare lucru de pe urma guvernării lor. Ca să nu putem discuta despre lucrurile cu adevărat semnificative, ne omoară cu ideologiile de partid. Dar noi n-avem infrastructură, criza economică n-are niciun adversar politic în ţara noastră (toţi sperăm că această criză va muri de moarte bună), mai cad câteva întreprinderi, tot mai mulţi români nu-şi mai pot plăti ratele la bănci, nimeni nu mai dă o ceapă degerată pe agricultură, vine o perioadă în care nu vor mai fi bani de salarii şi pensii. Ce mai contează stânga sau dreapta, când amândouă au stat până deunăzi la masa guvernării, iar toate nenorocirile cutreieră România? Nu-i aşa că ne duc de nas?
E timpul să vorbim despre coincidenţe. Merită. Chiar şi ce spuneam mai sus poate fi încadrat la acest capitol. Deşi au tăcut de la ultimele alegeri, tocmai acum ne amintesc de diferenţele doctrinare. Ce coincidenţă! Tot o coincidenţă a fost şi faptul că PSD a devenit brusc incompatibil cu Băsescu şi cu PD-L cu numai o lună înainte de alegeri, ca să poată fi Geoană credibil atunci când îi atacă pe foştii parteneri. Dar referendumul scos din mânecă de preşedintele-jucător tocmai cu ocazia turului întâi al scrutinului electoral nu-i cumva tot o coincidenţă aparent bizară? Ce să mai spunem de coincidenţele penibile, care sună a prosteală curată, pe faţă? Bunăoară: marţi, chiar de Ziua Naţională a României, câţiva miniştri PD-L vor veni la Timişoara să dea în folosinţă şoseaua de centură şi drumul Timişoara-Lugoj. Cât de curând se va da în folosinţă şi pasajul de la Albina. Cică nu-s decât simple coincidenţe. Pare că nimeni din partidul PiramiDaL nu s-a gândit la niciun câştig electoral. Hai să fim serioşi! Nu vreau să spun aici că aceste lucrări nu sunt chiar binevenite. Dimpotrivă, orice motivaţie ascunsă ar avea, ele sunt în folosul nostru. Bine că s-au făcut. Singura obiecţie: nu ne mai luaţi de fraieri, domnilor politicieni! Faceţi mai des treabă bună şi vă vom vota chiar dacă sunteţi repetenţi la doctrină!
P.S.: Ca mai toţi bănăţenii, eu am fost educat să am un adevărat cult faţă de nemţi şi faţă de pragmatismul german. Abia aştept ziua de marţi, când va veni la Timişoara şi Klaus Iohannis. Sunt curios ce ne va spune. Poate mă convinge sasul din Sibiu unde să pun ştampila în 6 decembrie…
