.jpg)
Dacă primăvara aceasta avea să ne descopere o Timişoara acoperită de praf, un oraş apăsător şi obositor, acum, după mai multe controale ale unor organizaţii de mediu, apoi, după ce Europa „ne-a certat”, administraţia a început să… spele. Cu toate acestea, un focar de „infecţie” al oraşului este strada Brâncoveanu, un vechi şantier, o Fâşia Gaza în mijlocul Europei, o nenorocire, rezultată dintr-un amestec de civilizaţie incipientă şi un şantier imens.
Oraşul a devenit un duşman involuntar al timişoreanului, a devenit sursa îmbolnăvirilor noastre, o mare de praf peste sufletele noastre. Nimeni nu ştie când şi unde se vor depozita şi muta mormanele de resturi din construcţii, depozitele ce par a fi incomensurabile, de noroi şi mizerii, de pe Brâncoveanu. Dacă Băsescu ne trimite pe noi, pe români, afară din România, pentru „argumentul” că dacă nu ne place, asta e… atunci, în curând, ne putem aştepta ca cei din administraţie să ne trimită „afară din Timişoara”, dacă nu ne (mai) place praful… local! Ce este dramatic? Ignoranţa, nesimţirea celor care ar trebui să spele urbea noastră, comună, a celor care trăim aici, sfidarea celor care au în mână cheile oraşului, fără ca noi să mai avem ceva de spus!? Oamenii aceştia, cei care se învaţă prea mult cu puterea, cei care cred că funcţiile li se cuvin pe viaţă au o mare apatie şi un mare dezinteres faţă de om. Omul, cea mai valoroasă investiţie a unui sistem, a civilizaţiei, a existenţei lumii. Prea marele interes pentru componenta materială a lumii, ignorarea omului, lăsarea în marea neglijenţă a naturii, a atmosferei, se întoarce împotriva comunităţilor. Murim încet sub mormanele de mizerie din oraş. Timişoara parcă nu mai este Timişoara. Timişoara moare sub legenda proprie şi, mai ales, sub propria faimă. În oraş, din maşină, din tramvai, simţi, dramatic, praful situat pe cerul gurii. Parcă am fi în Bărăganul interbelic sau în Sahara cea căutată pentru alte valori decât praful imens. Unde ne aflăm? Ah, în Timişoara, viitoarea Capitală Culturală Europeană? Sau în Timişoara, oraşul rozelor? Sau în Timişoara, Mica Vienă? Nu! Ne aflăm în oraşul în care cea mai faimoasă stradă se numeşte Fâşia Gaza. Un monstru de antiarhitectură şi un morman de praf! Noi, timişorenii, vom taxa asta. Foarte curând!
