Asteptand cu legitima ingrijorare viitura pe Dunare, nu putem sa nu constatam ca suntem, chiar astazi, confruntati cu inca un dezastru. Mai grav, chiar. Pentru ca si-a si produs deja efectele devastatoare. Dezastrul din invatamantul romanesc.
Statisticile vizand rezultatele bacalaureatului sunt inspaimantatoare. Cu 12 la suta mai putini tineri au reusit sa treaca bacalaureatul. Numarul celor care nici macar nu s-au prezentat este urias. Iar rezultatele celor care au reusit sa treaca cu bine de proba sunt submediocre. Acest barometru, reprezentat de rezultatele de la bacalaureat, este valabil pentru intreg invatamantul romanesc.
Nu am de gand sa-i fac un rechizitoriu, in mod special, lui Daniel Funeriu, ministrul PD-L al Educatiei. Cu toate astea, nu pot sa nu remarc faptul ca, sub administratia sa, dintr-o cadere lenta a invatamantului romanesc s-a ajuns la una abrupta. 12 la suta mai putini candidati care au reusit la bacalaureat, in comparatie cu anul precedent, inseamna, in sine, un dezastru. Care nu poate fi pus intr-o relatie imediata si directa cu criza economica, la nivel global, ori cu amplificarea acestei crize, la nivel national, prin impotenta si reaua-credinta a guvernantilor. Acest bilant, insa, al guvernarii Boc – Basescu va fi facut mai tarziu. Direct de catre electorat. Pentru ca Parlamentul e demonizat iar presa, in conceptia Executivului, nu mai conteaza.
Sa ne ocupam putin de procesul decaderii alarmante a invatamantului romanesc. Dincolo de disputele politice. Cu o singura exceptie, de scurta durata, mandatul domnului Andrei Marga, am asistat la o decadere constanta, dramatica si din ce in ce mai accelerata a nivelului de educatie. O educatie care nu a fost in 20 de ani niciodata prioritatea vreunui guvern. Desi, ar fi trebuit sa fie. Daca ne gandim ca singura bogatie autentica a unei tari este reprezentata de cunostintele, de deprinderile si de cultura cetatenilor sai.
Atunci cand, cu ajutorul tancurilor sovietice, tradandu-si tara, comunistii au venit la putere, sub aspectul educatiei, au gasit o situatie deplorabila. Peste 60 la suta dintre cetateni, dupa unele statistici chiar 80 la suta, erau analfabeti. Dincolo de nenorocirile aduse de comunism, sub aspectul invatamantului, a fost stabilita o prioritate cu efecte pozitive. Si anume, asanarea analfabetismului. Scolarizarea tuturor romanilor. La capatul erei comuniste, in decembrie 1989, mai erau, totusi, analfabeti intr-o proportie de 20 la suta. Saltul, insa, fusese urias.
Ce s-a intamplat in ultimii 20 de ani? In prezent, peste 40 la suta dintre romani sunt analfabeti. Cifra nestiutorilor de carte s-a dublat. In acest ritm, in urmatorii 15 – 20 de ani, riscam sa ne intoarcem in 1947. Ingrozitor.
Romania nu va putea creste niciodata, daca cetatenilor ei nu li se asigura un grad ridicat de educatie. Dar asta inseamna ca invatamantul sa devina cu adevarat o prioritate. O prioritate nationala si nu doar la nivelul unor simpozioane organizate cand si cand, de poza, la Palatul Cotroceni. Rezultatele de la acest bacalaureat sunt un semnal cat se poate de precis. Ca ne confruntam cu un dezastru mult mai mare decat cel al inundatiilor. Si de durata.
