Aș fi vrut să cred că anumite stări, fapte, chiar propaganda, specifice regimului comunist, acum, după 30 de ani de la Revoluția din Timișoara, vor fi fiind de domeniul trecutului. Din păcate, anumite comportamente s-au înrădăcinat profund, poate chiar au modificat ADN-ul unor persoane, iar secvențele practice ies în afara trupului, dar și a sufletului, într-un mod ce trădează fără echivoc transformarea. Nu credeam că mai este posibil, aici, la noi, în Timișoara. Nu este vorba despre politică, nici despre politicieni, nu este vorba partide. Este vorba despre noi, ca cetățeni. Este vorba despre Timișoara, orașul nostru.
Desigur, cititorii știu deja că soarta Capitalei Culturale este în mâinile instituțiilor europene, care au propus deja amânarea momentului ce marchează titlul dobândit, motivul fiind pandemia (Covid19). Dar din păcate, frământările din interiorul asociației, ca și atacurile murdare, în și pe lângă asociație, fac atât de mult rău! Ședința de board despre care a scris, pe facebook, primarul Robu, va fi reluată în curând, dar la punctul patru din lista sa, făcea referire la modificarea statutului ATCC2021, care să delimiteze clar obligațiile boardului, dar și pe cele ale echipei operative. Echipa operativă are un director, pe Simona Neumann, persoana care a făcut, cu tact și înțelepciune, legătura între instituțiile europene și Timișoara, persoana care a redactat caietul de candidatură într-un mod impecabil, și știe ce are de făcut. Ar trebui să și fie lăsată să facă. Șirul atacurilor la persoană, denigrările împotriva sa, toate oripilează pe oricine care cunoaște detaliile activității dinaintea candidaturii, din timpul competiției și al celui de după rezultat.
Am asistat, din păcate, la adunări generale ale asociației, ca membru fondator și inițiator al grupului Rotary, din 2011, pentru formarea asociației, (care să fie suportul acțiunilor de candidatură), la momente mai mult decât penibile. Nu doresc să fac publice detaliile, din respect pentru organizația noastră, dar nici nu pot să rămân insensibilă, și, după modelul mioritic, să nu iau atitudine, să intru în ”gașca ipocrită” ce zâmbește frumos, punând cuțitul în spatele celui vândut de Iuda.
Fiecare membru are dreptul la opinie, la infirmare, la cuvântul de rostit. Au fost situații delicate, în care, după modelul bolșevic, s-a încercat punerea pumnului în gură. Agresiv! Proletariatul, dictatura proletariatului, care au stat la baza construirii regimului dictatorial, iată o temă despre care nu credeam că o să mai filosofăm. Fără teorie, pragmatic, în această asociație se confundă unele roluri. Aici, adunarea generală, sper, din suflet, că va face lumină. Dictatorii, promotorii pumnului în masă, ai discursurilor otrăvite, la locul lor. Iar cei implicați activ, elegant, competent, la locul cuvenit. Aceste teme vor fi reluate, dar după ce vor avea alte întâlniri în adunări generale.
Timișoara are drumul său, soarta ei nobilă. Timișoara nu va sta în loc. Nici nu se va împiedica în…. cioturi. Titlul este al nostru, al cetățenilor Timișoarei, nu poate fi confiscat de ”grupuri de interese” (am folosit o expresie ce este deja redundantă în teme similare).
