Gândesc, deci nu ştiu cu cine votez – cam asta e problema cu care mă confrunt. Cu penibile excepţii, am votat constant cu liberalii. Care, nu de puţine ori, m-au dezamăgit crâncen. Asta din cauză că, deşi sunt totuşi altfel, la capitolul apucături politicianiste româneşti nu sunt nici ei nemţi. Probabil nici n-ar avea cum să fie. Sunt ca şi noi: români. Au şi ei baronii lor. Au şi hahalerele politice proprii, deşi parcă mai puţine decât la alţii. Îi au şi pe Dan Radu Ruşanu, şi pe Relu Fenechiu, şi pe Puiu Haşotti. Din păcate, nu au destui Crin Antonescu. Au doar unul singur, dar şi acela a părăsit competiţia pentru Preşedinţia României. Unii sociologi îl consideră marele câştigător al turului întâi. Teoretic, aşa o fi. Însă, practic, noi toţi cei care l-am votat nu mai avem pe cine alege. Ba chiar, volens-nolens, ne-a băgat în şi mai mare ananghie: nu mai ştim ce să facem în turul doi. Să stăm acasă e lipsă de civism şi de curaj. Să mergem la urne, dar pentru care cauză? Să votăm cu Geoană, după ce am votat mereu dreapta, de 20 de ani? Unii chiar ne-am jurat că ne vom tăia mâna cu care am vota vreodată PSD-ul. Şi cu toate acestea, în contextul ăsta idiot, preferatul nostru ne îndeamnă să nu-l votăm, în ruptul capului, pe Traian Băsescu. Păi, ce ne rămâne de votat? Simt că văd roşu în faţa ochilor. O fi de groaza că va trebui să-mi tai o mână?
Pe de altă parte, şi când îl analizez pe Băsescu încep să mă detest gândindu-mă că aş putea să pun votul. Sunt, evident, subiectiv (căci am dreptul ăsta, aşa cum toţi îl avem) când observ că eu nu mă simt reprezentat de Traian Băsescu. Şi cred că pot să spun fără să greşesc că domnia sa nu a fost şi nu este preşedintele tuturor românilor. Şi nici nu va fi, deoarece nu dă niciun semn că ar putea fi altfel. Nu vrea să se schimbe. În ciuda unor evidente calităţi politice ale sale, dumnealui greşeşte profund atunci când împarte românii în buni şi răi. În ai lui şi ceilalţi. Şi le dă mereu note proaste celor din urmă. Cu ce drept îi condamnă pe unii înainte de a o face justiţia? Cine-i permite să asculte telefoanele adversarilor? Cum poate să mai vrea aliaţi după ce i-a hăcuit pe toţi, la rând? De ce nu suportă niciun fel de opinie critică? Asta deşi, uneori, recunoaşte că greşeşte. De ce ne învrăjbeşte mereu unii împotriva altora? Pentru că, vă mărturisesc, niciodată ziariştii români nu s-au repezit atât de murdar unii împotriva celorlalţi. Aproape că mă apucă scârba de breasla din care fac parte. Dar, analizând şi comparând, îmi dau seama că pisica ne-a fost aruncată din altă parte. Din păcate, n-avem noi destulă minte să o livrăm expeditorului. Şi acela e nu numai Băsescu, ci întreaga clasă politică. În genere, atunci când suntem slabi, ei manipulează opinia publică prin intermediul nostru. Sau se războiesc unii cu alţii prin media. În cele din urmă, ne asmut chiar pe noi la gâtul alor noştri. Şi, dezgustător: unii dintre noi suntem mai proşti decât politicienii. Şi mult mai proşti decât cititorii noştri, care sunt, de fapt, singura instanţă ce ne poate judeca.
P.S.: În mod sigur, voi merge la vot, ceea ce vă recomand şi dumneavoastră. Încă mai sper că va veni cineva în turul doi şi va zice: “Fraţilor, haideţi să nu ne mai sfâşiem între noi! Avem treabă, trebuie să urnim căruţa din criză. Sau vaporul… Altfel ne aşteaptă potopul”.
