Alpinistul timișorean Horia Colibășanu a început expediția Nanga Parbat cu o mică schimare de plan. Acesta avea zbor spre București cu Tarom, programat la ora 9.00, dar compania a omis să anunțe o parte dintre pasageri, inclusiv pe el, că ora zborului s-a modificat pentru 8.10. “Evident, am pierdut avionul”, a transmis Colibășanu.“Povestea ar fi aproape amuzantă, dacă n-am fi fost în contratimp cu legătura către Istanbul și apoi Islamabad. Ne-am plimbat de vreo două ori între terminalul vechi și cel nou al aeroportului din Timișoara, am lăsat bagajele într-un loc unde… nu era nimeni, nici măcar un ghișeu de check-in. După ce am aflat că nu mai zburăm, ne-am întors la bagaje și i-am găsit pe polițiștii de frontieră lângă ele. Au alertat securitatea, bagajele deveniseră suspecte, erau pe ducă toate, corturile mele, expediția se termina nu din cauză că am pierdut avionul, ci pentru că nu mai am echipament. Mi se pare interesant că mă duc într-o zonă cu talibani, cu atentate teroriste, acum o săptămână, la 100 de km se trăgea cu rachete, și era să îmi fie „dezamorsate” bagajele în Timișoara. Tot timpul trebuie să fie o problemă în expediție mai devreme decât te aștepți. Am avut noroc. Polițiștii au fost foarte înțelegători, ne-au legitimat, au înțeles situația și ne-au urat o zi bună… sau ce a mai rămas din ea. La 8 dimineața e o chestie să ți se strice puțin ziua”, a povestit Horia Colibășanu.
Pentru a ajunge la București, Horia Colibășanu a decis să facă drumul cu mașina. “Va fi o adevărată cursă până la aeroportul din București. Asta e, aventura e abia la început!”, a mai spus Horia Colibățanu.
Alipnistul și-a propus să cucerească Nanga Parbat, cu vârful la 8.125 de metri, al nouălea din lume și al doilea din Pakistan. Supranumit „Regele munților” sau „Muntele Golaș”, este cel mai vestic vârf al lanțului Himalaya. Are una dintre cele mai abrupte fețe montane din lume, Rupal Face, care se ridică la aproape 4.600 de metri deasupra văii de jos. Prima ascensiune reușită a fost realizată de alpinistul austriac Hermann Buhl, în 1953.
