Romanul “Maluri”, scris de Tudor Crețu, directorul Bibliotecii Județene Timiș, apărut recent la editura Vellant, va fi lansat, în 15 iunie, de la ora 18.30, la librăria Cărturești din Piața Victoriei Timișoara.
“Având probleme de sănătate, Edi Cristea încearcă să afle diagnosticul potrivit. În căutarea acestuia începe un lung periplu care-l duce, previzibil, prin cabinete medicale, dar se continuă, din ce în ce mai rocambolesc, prin întâlniri cu paranormali rurali și urbani, cu preoți care au harul vindecării.
Lipsa unui răspuns precis îl determină pe Edi Cristea să își scruteze parcursul și, pe măsură ce timpul trece, e tot mai convins că explicația problemelor sale de sănătate o poate găsi în trecutul său erotic.
Dincolo de povestea unei vieți, suprapunere de burlesc și dramă, încetul cu încetul descoperim geografia unui tărâm aflat la intersecția dintre spațiul urban bănățean, amestec de imperiu și provincie, și malurile unui râu „fără nume”, zonă în care banalitatea rurală se amestecă cu supranaturalul”, scrie Dan Pleșa despre volum.
Ce înseamnă romanul Maluri pentru scriitorul Tudor Crețu?
El a mărturisit următoarele: ”Maluri e cel de al patrulea roman al meu. El deschide colecția Traverse, de proză românească, a editurii Vellant. E o întoarcere la persoana a treia, la narațiunea „tradițională”. Într-un fel, și la lumea tradițională, o parte însemnată a poveștii petrecându-se într-un sat din Banatul de munte.
De fapt, e vorba de cei doi poli ai Banatului: pusta (Timișoara) și muntele (Carașul). Dincolo de asta, Maluri spune povestea unui exorcism. Abordat din mai multe unghiuri: medical, ocult, religios, psihologic etc. Malurile sunt, de fapt, limitele scormonite cu mâinile goale; „condensatoarele” unei identități curgătoare.
Dureri inexplicabile generează o serie de investigații și peripluri prin medii dintre cele mai diverse și, deopotrivă, conexe: medical, rural – „babe” cu vocație șamanică, ocultiști urbani, medicină alternativă, biserică etc, în încercarea de a desluși cauzele problemei.
Totodată, personajul încearcă o anamneză erotică/ „vânătoare de vrăjitoare” vizând identificarea „fostei” care i-ar fi făcut vrăji. Cum medicina alopată eșuează, verdictele fiind, pe linie, „clinic sănătos”, cea alternativă fixează originea răului în sfera magiei negre. De unde și obsesia (auto)exorcismului. Pe care personajul principal ajunge să îl practice.
De o manieră cel puțin… neortodoxă. Până când nebunia și eliberarea nu mai pot fi distinse. Oamenii pe care personajul îi (re)întâlnește – copilul peltic Iliuță, nepotul unei iubite dintr-un sat uitat; Arginta, o bătrână cu puteri misterioase; prieteni din copilărie; medici de varii specializări;
figuri din administrație, domeniu în care activează s.a. – constituie prilejuri de introspecție și/ sau imprecație, într-un roman al (re)mediilor contemporane și, deopotrivă, arhaice”.
