Comunicarea este acel miracol care ţine uniţi indivizii într-o societate, familiile închegate, iar prieteniile rodesc. Dar ce se întâmplă atunci când comunicarea este afectată de semantică şi fiecare interpretează cuvintele după propria traducere? Atunci, devii de-a dreptul … “Pierdut la traducere”.
Cătălin Olteanu-Hell, autorul cărţii “Pierdut la traducere” tipărite la Evrika Publishinh şi lansată recent, invită cititorii într-o lume presărată cu umor tocmai datorită romenglezei pe care Moromete nu ar putea să o priceapă vreodată, dar pentru care “kicioşii” îşi dau ochii peste cap, pletele-n vânt, iar când nu stăpânesc limba română, o dau pe … englezisme sau când neologismele insulare nu pot fi traduse neaoş româneşte. Şi fiecare înţelege ce vrea din traduceri defectuoase, care uneori creează situaţii hilare, alteori pot avea efecte negative nebănuite.
Într-o astfel de realitate, autorul ajunge să se teamă de traducerea unor concepte simple şi sănătoase în nişte aplicaţii păguboase.
“Nu vi s-a întâmplat niciodată să stea cineva de vorbă cu voi, să auziţi că se spun cuvinte şi să nu înţelegeţi o boabă din ce se vorbeşte? Pentru că, mental, sunteţi la ani lumină depărtare?” spune autorul în cartea sa. Iar dacă un tânăr bravează că i-a dăruit iubitei sale un buchet de liliac, trebuie să fim atenţi: este vorba despre floarea de liliac sau despre mamiferul care ne dă fiori tuturor.
La fel de plină de haz pare şi o întâmplare din anii studenţiei sale, când două colege care stăteau la o masă alăturată vorbeau între ele: “Noi nu n-o punem?”, ceea ce i-a făcut pe băieţi să intre la idei. Numai că fetele cuminţi vorbeau despre altceva: “Noi nu ne opunem?”.
Poftiţi de citiţi cartea şi lăsaţi-vă … pierduţi la traducere, în cartea talentatului Cătălin Olteanu-Hell, director general al Retim.
