Acasă Actualitate Discursul Lailei Onu la aniversarea celor 20 de ani de la înființarea...

Discursul Lailei Onu la aniversarea celor 20 de ani de la înființarea primei locuințe protejate din România, la Timișoara

580
DISTRIBUIȚI

Doamnelor și domnilor,

În numele Fundației Pentru Voi va urez bun venit și va mulțumesc pentru că v-ați găsit timp, în această perioada extrem de aglomerată, să participați alături de noi la acest moment aniversar : 20 de ani de la înființarea primei LP din România, locuința DINA.

În anii ’90 eram cu toți sub imperiul imaginilor terifiante din cămine spital pentru copii și adulți cu handicap mental, imagini care au îngrozit lumea civilizată. Era perioada TIR-urilor cu ajutoare pentru România, era perioada în care statele occidentale și ONG-urile din  aceste state doreau să ajute la schimbarea acestei realități tragice din țară noastră. Alături de partenerii noștri olandezi, cu care am înființat Fundația Pentru Voi, am vizitat câteva cămine spital din zona și ne-am izbit de realitățile din aceste instituțîi. Dincolo de sărăcie, de frig – centrală termică era dorința tuturor directorilor de instituții întrebați de ce au nevoie-  ne-a lovit lipsa de ocupație a tinerilor cu dizabilitate mentală, care stăteau și fumau în curte. Cei care puteau merge. Cei care nu, erau în pat în saloane mari, de spital al căror miros pestilențial îți rămânea mult timp în nări. Hainele erau pe inventar și treningurile frumoase erau păstrate în magazie și scoase doare când venea o vizită.  Rezidenții acestor cămine stăteau câte 8-10 într-o camera, fără să aibă dulapuri proprii, fără să aibă posibilitatea de a alege cu cine stau în camera, ce mănâncă, ce haine îmbracă. Și asta o viață întreagă, fără orizont.

Prietenii noștri olandezi au vrut să facă mai mult decât să aducă ajutoare și așa a apărut ideea înființării unei locuințe protejate în care să locuiască și tinere cu dizabilități  din căminul spital.

Fostul președinte al Fundației Pentru Voi, dl. Laurens Elmendorp, împreună cu partenerul lui de afaceri, au donat suma necesară cumpărării a 2 apartamente cu 3 camere fiecare, în Freidorf , pe care le-am unit și astfel a apărut locuința DINA, unde au stat la început 6 fete. Gianina, Ghizele și Nicoleta au fost între primele locatare. Veneau de la căminul spital Govojdia.

Povestea cu : Cine face curățenie.

A urmat LP Laura, un apartament cumpărat din moștenirea primită de același Laurens de la mama lui. Era pasul următor – fetele învățaseră să gătească, să facă curățenie, să calce,să spele, cu ajutor, gradul lor de independența a crescut așa că locuința Laura oferea sprijin mai puțîn, parțial.

Am numit prima locuința  DINA de la Dezinstitutionalizare, Integrare, Normalizare, Acum. Credeam noi, acum, 20 de ani, că dezinstitutionalizarea și integrarea în comunitate a persoanelor cu dizabilități intelectuale este o urgență! Și că, dacă noi începem și demonstrăm că se poate, statul român va face locuințe protejate în toată țară.

Ce naivi am fost! După 20 de ani, majoritatea colegilor fetelor care au părăsit atunci căminul spital , sunt în continuare în aceeași instituție, rebotezată.

Există doar 137 locuințe protejate în România cu doar 983 beneficiari, adică 8% din totalul celor care au nevoie de acest serviciu.
Tineri cu dizabilități ai căror părinți nu mai pot să îi îngrijească își așteaptă rândul la internarea într-o instituție similară!

Din păcate s-a ratat oportunitatea folosirii fondurilor europene. Toată lumea a vorbit de “absoarbtia” banilor europeni, fără să se intereseze care e eficacitatea acestora: ce se face  cu acești bani, care sunt rezultatele de durata în viață grupurilor vulnerabile cărora le erau dedicate?!
S-au tocat milioane de Euro din fonduri europene pentru studii, rapoarte și conferințe, pentru celebrele ȘESuri= structuri de economie socială, care s-au închis când s-au terminat proiectele și persoanele cu dizabilități sunt în continuare în grijă exclusivă a părinților lors au în instituțîi.

Dee fiecare dată când solicităm servicii sociale pentru persoane cu dizabilități intelectuale, se pune problema banilor.
Haideți să vedem cât cheltuie statul român lunar pentru o persoană într-o locuința protejată publică în Giurgiu: 8.265 lei!
Pentru anul viitor, Consiliul Local Timișoara ne-a aprobat o subvenție de 1.530 lei/ luna/ persoană în locuința protejată.
Costul locuinței maxim protejate Cristian, unde avem 6 persoane cu dizabilități severe și tulburări de comportament și avem 2 pedagogi sociali pe tură de zi și un supraveghetor noaptea, este de 4.600 lei/luna/ persoană. Diferența de la 4.600 lei la 1.530 lei o acoperim din alte surse.
Nu putem să nu ne întrebăm de ce, dacă la Giugiu statul român cheltuie din bani publici de 5,4 ori mai mult pentru o persoană într-o locuința protejată decât la Timișoara,  nu se contractează servicii sociale de la furnizori privați?!
Serviciile sociale pentru persoane cu dizabilități intelectuale severe sunt scumpe- e o realitate, peste tot în lume. Dar contractarea de la furnizori privați e mult mai ieftină pentru stat. Și în felul acesta se pot oferi servicii mai multor persoane cu dizabilități severe care nu pot trăi în comunitate fără ele.

Va mulțumim tuturor celor care ne sprijiniți de 20 ani- Primăria Timișoara, firme private, clubul Rotary Timișoara, IPSS Mitropolitul Ioana, timișoreni care direcționează 3,5% către Pentru Voi. Fără sprijinul nostru nu am fi putut să menținem cele 6 locuințe protejate. Datorită vouă, Gianina, Ghizela, Nicoleta, Luminița și colegii lor,  în toal 27 de persoane cu dizabilități au o locuința în care sunt îngrijiți, unde au fiecare camera lor, hainele lor, unde își fac mâncare,  se relaxează. Cu alte cuvinte sunt Acasă, la Pentru Voi !

Laila Onu


Comentarii

comentarii