Acasă Actualitate Disperare la Filarmonica Banatul. Artiștii cântă cu instrumente de acasă, pe scaune...

Disperare la Filarmonica Banatul. Artiștii cântă cu instrumente de acasă, pe scaune care se rup pe scenă. Doi au ajuns la spital

DISTRIBUIȚI

Artiştii de la Filarmonica Banatul din Timişoara sunt la fel de nemulţumiţi de nepăsarea şi ignoranţa directorului Ioan Gârboni, deşi s-a semnat în toamnă contractual colectiv de muncă pe instituţie (CCMI), deşi garant al bunului mers a fost chiar primăria Timişoara. Totul a rămas la nivelul semnării unor hârtii care se dovedesc a fi fără valoare.

După mai bine de patru luni de atunci, artiştii au mai contorizat şi două accidente de muncă pentru care directorul Gârboni nu doar că ridică din umeri, ci chiar contestă că ar fi fost accidente de muncă. Problema cea mai mare este la partida de coarde (viori, viole) unde filarmonica nu a cumpărat instrumente şi nici nu are de gând să facă astfel de investiţii. În schimb, se mai cumpără cel de-al treilea pian (150.000 de euro). Artiştii vin cu instrumentele personale, dar dacă li se strică, ei înşişi sunt buni de plată. În curând, instrumentiştii vor veni fără instrumente la filarmonică şi vor intra în concerte, pe scenă… ca spectatori. Pentru că instrumentele le cedează.

Nici scaunele de pe scenă, care ar trebui să fie unele speciale, nu le conferă siguranţă artiştilor, pentru că alunecă sau nu mai rezistă.

Liderul sindicatului angajaţilor din Filarmonica Banatul, Dorel Iuga, şi vicepreşedintele Călin Nanu, au relatat pe larg problemele care apasă artiştii.

Acuzaţi de director că denigrează instituţia prin declaraţiile lor publice, sindicaliştii susţin că „noi, artiştii, nu avem cum să denigrăm instituţia, pentru că noi o reprezentăm. Ar însemna să lovim în noi. Domnul director ar trebui să-şi revizuiască atitudinea. Declaraţiile noastre publice s-au referit strict la modul abuziv şi discreţionar în care conduce instituţia (…). După 10 ani, noi nu avem un director artistic“, spune Iuga.

Călin Nanu a enumerat nemulţumirile zecilor de artişti, chiar şi după stingerea conflictului de muncă de anul trecut, menţionând că dacă ei nu au mai ieşit până acum cu declaraţii în presă nu înseamnă că totul s-a rezolvat, ci că au aşteptat rezolvarea problemelor, pentru stabilirea ordinii şi a normalităţii. Iar efortul a fost suportat de artişti, nu şi de conducerea instituţiei, care continuă să acţioneze anarchic şi discreţionar, fiind ţinută în braţe de primărie.

Primărie în care sindicaliştii nu au mai putut intra pentru a sta de vorbă cu primarul Nicolae Robu, deşi, recent, edilul i-a promis liderului sindical Dorel Iuga că îl aşteaptă, dar acesta nu a mai putut intra la primar, fiind oprit de cerberii din faţa biroului.

Nefirescul coportament al conducerii primăriei faţă de actuala conducere a Filarmonicii Banatul constă, în opinia lor, prin însuşi faptul că directorul a fost notat cu nota 10 pentru proiectul managerial pe 2017 şi nu exclud să se trezească cu acelaşi punctaj maxim acordat de comisia primăriei activităţii manageriale a lui Ioan Gârboni şi pe anul 2018.

De exemplu, pentru scaunele artiştilor, liderii sindicali susţin că au dat numeroase concerte, ani de zile, pentru adunarea de fonduri, dar tot nu s-a schimbat nimic, în timp ce primăria a afirmat că “filarmonica a avut întotdeauna bani”. Se naşte întrebarea firească, unde s-au scurs atâţia bani?

Pe site-ul primăriei nici nu mai există proiectul de management al filarmonicii, ceea ce angajaţilor filarmonicii nu li se pare normal. Desigur, acel proiect ar arăta public faptul că directorul nu l-a îndeplinit, după cum afirmă sindicaliştii. Pentru că acolo este vorba despre spectacole, concerte, turnee, festivaluri, activităţi prin care Gârboni a câştigat proiectul managerial, dar care nu s-au întâmplat. Dar e bine că a luat nota 10.

Mai mult, continuă tipărirea unor afişe cu tot felul de activităţi artistice, pe care este trecută orchestra… “filarmonicii bănăţene”, “filarmonica Timişoara”, dar sindicaliştii afirmă că în niciun caz nu este vorba despre Filarmonica Banatul. Adică, se dau spectacole cu alţi protagonişti, dar “se face aluzie” că ar fi vorba despre instituţia Filarmonica Banatul, ceea ce este nereal. Desigur, acele încasări nu intră în buzunarul artiştilor Filarmonicii.

Regulament de funcţionare a instituţiei, regulament de ordine interioară, dar nici celelalte procedure legate de condică, de prezenţă, contracte individuale de muncă – nimic din toate acestea nu s-a realizat după semnarea contractului colectiv de muncă din toamna lui 2018.

Revenind la problemele grave care ţin de însăşi securitatea şi siguranţa artiştilor, Călin Nanu a menţionat lucruri incredibile: “Sunt acele trepte de acces din sală spre scenă, care nu sunt sigure şi au făcut de multe ori să se dezechilibreze colege de-ale noastre. Noroc că nu au fost spitalizări, dar lucrul acesta se întâmplă de ani de zile. Direcţiunea, deşi a fost anunţată, nu a luat nicio măsură. A trebuit ca recent, cineva “să-şi rupă gâtul” ca să se ia măsuri – să se pună nişte bare de sprijin şi s-a interzis accesul pe ele. Acele trepte trebuie îndepărtate, pentru că sunt un pericol. (…)”.

Cum s-ar putea rezolva problemele din Filarmonica Banatul rămâne o întrebare pe agenda instituţiei, mai ales că managerul Ioan Gârboni pare de neclintit, fiind singura funcţie din sectorul cultural care nu are limită de vârstă de pensionare. Ales ca patriarhul, pe viaţă, pe baza unor proiecte manageriale mincinoase, nerespectate, dar care dau bine în faţa comisiei de la Primăria Municipiului Timişoara, notate cu 10, în condiţiile în care municipalitatea face zid de susţinere a celui ce pare a fi de neînlocuit, Ioan Coriolan Gârboni îşi râde în barbă de toţi cei care se lovesc de acest zid, fiind liniştit că atunci când îl enervează prea tare angajaţii, se poate relaxa liniştit în faţa “diplomei” de consul onorific al Republicii Coreea de Sud.

Comentarii

comentarii