În perioada 2 – 15 noiembrie 2014, ţara noastră a fost martora uneia dintre cele mai paradoxale acțiuni de advocacy, de militantism, adesea, cu un profund caracter emoțional, nespecific campaniilor electorale din România ultimului sfert de veac (de altfel, singurul, după `89). Subiectul campaniei nu era, de cele mai multe ori, candidatul în sine, ci… DNA, care începuse șirul arestărilor și al distrugerii caracatiței corupției din România. Eu însămi, prezentă în Piața Operei din Timișoara, eram cuprinsă în tema națională, în care am crezut și cred!
Dar! Cu pauză, prin lipsa sunetului, acum se petrec câteva lucruri, ”lovite” de interese personale, de dorința de măreție, de atracția lămpii, ”fluturele” habar neavând de pericolul ce poate fi pentru aripile sale! Surse ce doresc să-și păstreze anonimatul (de o seriozitate indubitabilă!) atenționează, că așa cum s-a petrecut, mereu, în timpul campaniilor pentru marile revoluții ale omenirii, există un număr (ce-i drept, mic) de procurori veleitari, conduși după ”înțelepciunea mediocrului”, care se pot exprima, verbal, așa: ”În aceste vremuri, vreau să fiu șef (stă la pânda actualului șef!), am nevoie de un TROFEU”. Adică de un nume din politica regională, chiar dacă acel personaj nu a avut de-a face cu încălcarea legii, chiar dacă acel actor politic nu a ieșit din ”rândul” omeniei… Știm, istoria a arătat, adesea, astfel de scene, în care profitul… profitorilor (pleonasm deliberat) a apărut ca și cum sub masca ”luptătorului” ar fi un om de mare onoare. Ba, nu! În numele campaniei DNA, la nivel de țară, aici, la noi, pe plaiul vestic, unii țipă și sar pe coridoarele Direcţiei Naţionale Anticorupţie Timiș, că au nevoie de ”trofee”! De trofee! Și Iuda, vânzându-l pe Hristos, și-a făcut un ”trofeu” pentru numai câteva ore… apoi s-a sinucis! Arginții din poala lui nu au folosit nimănui! Ce este acela un trofeu, în limbaj modern? Un om cu funcție? Un om vizibil? Un cineva care nu a putut fi atins de mizerii, chiar dacă unii s-au străduit să i le facă?
Dacă asta s-ar întâmpla, cu voia unor încrengături meschine și diabolice, atunci eu nu aș mai scanda ”DNA! DNA! DNA!” Atunci, DNA ar fi lovit de susceptibilitatea unor manevre de război, nedemne de vremurile de pace!
