Mai departe, trebuie citat, pentru a înțelege starea de fapt, din SENTINŢA CIVILĂ Nr. 474 din 03.07.2024 a Curții de Apel Timișoara, care la rându-i citează din Decizia nr. 580/2022 a Curții Constituționale.
<< În considerentele acestei hotărâri, Curtea Constituţională a reţinut următoarele:
„13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile legale supuse controlului de constituționalitate instituie o condiție în privința dreptului de a candida pentru funcțiile publice elective la nivelul autorităților administrației publice locale, stabilind obligația candidaților de a avea domiciliul pe teritoriul unității administrativ- teritoriale în care urmează să fie aleși. Cadrul constituțional al dreptului de a fi ales îl constituie prevederile art. 37 din Constituție, iar prin acte normative infraconstituționale, legiuitorul, în temeiul art. 73 alin. (3) lit. a) din Constituție, potrivit căruia sistemul electoral se reglementează prin lege organică, detaliază condițiile necesare exercitării în concret a acestui drept. De asemenea, art. 16 alin. (3) din Constituție, la rândul său, face trimitere la „condițiile legii“ atunci când reglementează dreptul de a ocupa funcții și demnități publice, civile sau militare. Totodată, dispozițiile art. 37 din Constituție trebuie coroborate cu cele ale art. 121 din Constituție, care prevăd că autoritățile administrației publice, prin care se realizează autonomia locală, sunt consiliile locale și primarii care sunt aleși „în condițiile legii“. Legiuitorul are așadar competența exclusivă ca, subordonându-se acestor norme cu caracter imperativ și general, să dezvolte, la nivelul legislației infraconstituționale, condițiile concrete pentru exercitarea dreptului de a fi ales la nivelul fiecărei funcții publice elective.
Acestor trimiteri generice îi este subsumată inclusiv Legea nr. 115/2015, invocată în prezenta cauză. Depunerea candidaturii face parte din procedura electorală, așa încât cerința prevăzută de prevederile de lege criticate constituie o condiție legală ce nu vine în conflict cu dreptul fundamental de a fi ales. Rațiunea impunerii pentru candidați a obligației de stabilire a domiciliului pe teritoriul unității administrativ-teritoriale în care urmează să fie aleși are în vedere și crearea premiselor pentru îndeplinirea concretă și efectivă a atribuțiilor specifice pentru rezolvarea treburilor publice în comune și orașe.
În consecință, Curtea constată că prevederile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 nu încalcă art. 37 din Constituție și nici art. 21 alin. (2) din Declarația Universală a Drepturilor Omului privind dreptul de acces egal la funcțiile publice, invocat prin prisma art. 20 din Legea fundamentală.
𝟏𝟔. 𝐈̂𝐧 𝐜𝐞𝐞𝐚 𝐜𝐞 𝐩𝐫𝐢𝐯𝐞ș𝐭𝐞 𝐜𝐫𝐢𝐭𝐢𝐜𝐚 𝐩𝐫𝐢𝐯𝐢𝐧𝐝 î𝐧𝐜ă𝐥𝐜𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐩𝐫𝐢𝐧𝐜𝐢𝐩𝐢𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐞𝐠𝐚𝐥𝐢𝐭ăț𝐢𝐢 î𝐧 𝐝𝐫𝐞𝐩𝐭𝐮𝐫𝐢, 𝐂𝐮𝐫𝐭𝐞𝐚 𝐜𝐨𝐧𝐬𝐭𝐚𝐭ă 𝐜ă 𝐚𝐜𝐞𝐚𝐬𝐭𝐚 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐧𝐞î𝐧𝐭𝐞𝐦𝐞𝐢𝐚𝐭ă, 𝐝𝐞𝐨𝐚𝐫𝐞𝐜𝐞 𝐬𝐨𝐥𝐮ț𝐢𝐚 𝐥𝐞𝐠𝐢𝐬𝐥𝐚𝐭𝐢𝐯ă 𝐜𝐮𝐩𝐫𝐢𝐧𝐬ă î𝐧 𝐚𝐫𝐭. 𝟒 𝐚𝐥𝐢𝐧. (𝟐) 𝐝𝐢𝐧 𝐋𝐞𝐠𝐞𝐚 𝐧𝐫. 𝟏𝟏𝟓/𝟐𝟎𝟏𝟓 𝐬𝐞 𝐚𝐩𝐥𝐢𝐜ă, 𝐟ă𝐫ă 𝐞𝐱𝐜𝐞𝐩ț𝐢𝐢, 𝐭𝐮𝐭𝐮𝐫𝐨𝐫 𝐩𝐞𝐫𝐬𝐨𝐚𝐧𝐞𝐥𝐨𝐫, 𝐜𝐞𝐭ăț𝐞𝐧𝐢 𝐫𝐨𝐦𝐚̂𝐧𝐢 ș𝐢 𝐜𝐞𝐭ăț𝐞𝐧𝐢 𝐚𝐢 𝐔𝐧𝐢𝐮𝐧𝐢𝐢 𝐄𝐮𝐫𝐨𝐩𝐞𝐧𝐞 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐜𝐚𝐧𝐝𝐢𝐝𝐞𝐚𝐳ă 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐨𝐜𝐮𝐩𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐮𝐧𝐞𝐢 𝐟𝐮𝐧𝐜ț𝐢𝐢 𝐝𝐞 𝐚𝐥𝐞𝐬 𝐥𝐨𝐜𝐚𝐥.
𝟏𝟕. 𝐈̂𝐧 𝐚𝐜𝐞𝐥𝐚ș𝐢 𝐭𝐢𝐦𝐩, 𝐬𝐮𝐬ț𝐢𝐧𝐞𝐫𝐞𝐚 𝐯𝐢𝐳𝐚̂𝐧𝐝 𝐢𝐧𝐬𝐭𝐢𝐭𝐮𝐢𝐫𝐞𝐚 𝐮𝐧𝐨𝐫 𝐝𝐢𝐟𝐞𝐫𝐞𝐧ț𝐞 𝐝𝐞 𝐭𝐫𝐚𝐭𝐚𝐦𝐞𝐧𝐭 𝐣𝐮𝐫𝐢𝐝𝐢𝐜 î𝐧𝐭𝐫𝐞 𝐜𝐞𝐭ăț𝐞𝐧𝐢𝐢 𝐫𝐨𝐦𝐚̂𝐧𝐢 ș𝐢 𝐜𝐞𝐭ăț𝐞𝐧𝐢𝐢 𝐔𝐧𝐢𝐮𝐧𝐢𝐢 𝐄𝐮𝐫𝐨𝐩𝐞𝐧𝐞 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐩𝐨𝐭 𝐜𝐚𝐧𝐝𝐢𝐝𝐚 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐨𝐜𝐮𝐩𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐮𝐧𝐞𝐢 𝐟𝐮𝐧𝐜ț𝐢𝐢 𝐩𝐮𝐛𝐥𝐢𝐜𝐞 𝐞𝐥𝐞𝐜𝐭𝐢𝐯𝐞 î𝐧 𝐜𝐚𝐝𝐫𝐮𝐥 𝐚𝐮𝐭𝐨𝐫𝐢𝐭ăț𝐢𝐥𝐨𝐫 𝐚𝐝𝐦𝐢𝐧𝐢𝐬𝐭𝐫𝐚ț𝐢𝐞𝐢 𝐩𝐮𝐛𝐥𝐢𝐜𝐞 𝐥𝐨𝐜𝐚𝐥𝐞 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐥𝐢𝐩𝐬𝐢𝐭ă 𝐝𝐞 𝐭𝐞𝐦𝐞𝐢, 𝐚𝐯𝐚̂𝐧𝐝 î𝐧 𝐯𝐞𝐝𝐞𝐫𝐞 𝐜ă, 𝐩𝐨𝐭𝐫𝐢𝐯𝐢𝐭 𝐚𝐫𝐭. 𝟓𝟔 𝐝𝐢𝐧 𝐋𝐞𝐠𝐞𝐚 𝐧𝐫. 𝟏𝟏𝟓/𝟐𝟎𝟏𝟓, „𝐜𝐞𝐭ăț𝐞𝐧𝐢𝐢 𝐔𝐧𝐢𝐮𝐧𝐢𝐢 𝐄𝐮𝐫𝐨𝐩𝐞𝐧𝐞 𝐩𝐨𝐭 𝐜𝐚𝐧𝐝𝐢𝐝𝐚 î𝐧 𝐮𝐧𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞𝐚 𝐚𝐝𝐦𝐢𝐧𝐢𝐬𝐭𝐫𝐚𝐭𝐢𝐯-𝐭𝐞𝐫𝐢𝐭𝐨𝐫𝐢𝐚𝐥ă î𝐧 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐚𝐮 𝐝𝐨𝐦𝐢𝐜𝐢𝐥𝐢𝐮𝐥. 𝐏𝐫𝐨𝐩𝐮𝐧𝐞𝐫𝐢𝐥𝐞 𝐝𝐞 𝐜𝐚𝐧𝐝𝐢𝐝𝐚𝐭𝐮𝐫𝐢 𝐬𝐞 𝐝𝐞𝐩𝐮𝐧 î𝐧 𝐚𝐜𝐞𝐥𝐞𝐚ș𝐢 𝐜𝐨𝐧𝐝𝐢ț𝐢𝐢 𝐜𝐚 ș𝐢 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐜𝐞𝐭ăț𝐞𝐧𝐢𝐢 𝐫𝐨𝐦𝐚̂𝐧𝐢“.
𝟏𝟖. 𝐃𝐞 𝐚𝐬𝐞𝐦𝐞𝐧𝐞𝐚, 𝐫𝐞𝐟𝐞𝐫𝐢𝐭𝐨𝐫 𝐥𝐚 𝐢𝐧𝐯𝐨𝐜𝐚𝐫𝐞𝐚, î𝐧 𝐬𝐮𝐬ț𝐢𝐧𝐞𝐫𝐞𝐚 𝐜𝐫𝐢𝐭𝐢𝐜𝐢𝐢 𝐝𝐞 𝐧𝐞𝐜𝐨𝐧𝐬𝐭𝐢𝐭𝐮ț𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞, 𝐚 𝐝𝐢𝐬𝐩𝐨𝐳𝐢ț𝐢𝐢𝐥𝐨𝐫 𝐚𝐫𝐭. 𝟓 𝐚𝐥𝐢𝐧. (𝟏) 𝐝𝐢𝐧 𝐋𝐞𝐠𝐞𝐚 𝐧𝐫. 𝟏𝟏𝟓/𝟐𝟎𝟏𝟓 𝐩𝐨𝐭𝐫𝐢𝐯𝐢𝐭 𝐜ă𝐫𝐮𝐢𝐚 „𝐜𝐞𝐭ăț𝐞𝐧𝐢𝐢 𝐔𝐧𝐢𝐮𝐧𝐢𝐢 𝐄𝐮𝐫𝐨𝐩𝐞𝐧𝐞 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐚𝐮 𝐝𝐨𝐦𝐢𝐜𝐢𝐥𝐢𝐮𝐥 𝐬𝐚𝐮 𝐫𝐞ș𝐞𝐝𝐢𝐧ț𝐚 î𝐧 𝐑𝐨𝐦𝐚̂𝐧𝐢𝐚 𝐚𝐮 𝐝𝐫𝐞𝐩𝐭𝐮𝐥 𝐝𝐞 𝐚 𝐚𝐥𝐞𝐠𝐞 ș𝐢 𝐝𝐞 𝐚 𝐟𝐢 𝐚𝐥𝐞ș𝐢 î𝐧 𝐚𝐜𝐞𝐥𝐞𝐚ș𝐢 𝐜𝐨𝐧𝐝𝐢ț𝐢𝐢 𝐜𝐚 ș𝐢 𝐜𝐞𝐭ăț𝐞𝐧𝐢𝐢 𝐫𝐨𝐦𝐚̂𝐧𝐢, 𝐜𝐮 î𝐧𝐝𝐞𝐩𝐥𝐢𝐧𝐢𝐫𝐞𝐚 𝐩𝐫𝐞𝐯𝐞𝐝𝐞𝐫𝐢𝐥𝐨𝐫 𝐩𝐫𝐞𝐳𝐞𝐧𝐭𝐞𝐢 𝐥𝐞𝐠𝐢“, 𝐂𝐮𝐫𝐭𝐞𝐚 𝐨𝐛𝐬𝐞𝐫𝐯ă 𝐜ă 𝐚𝐜𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐝𝐢𝐬𝐩𝐨𝐳𝐢ț𝐢𝐢 𝐫𝐞𝐩𝐫𝐞𝐳𝐢𝐧𝐭ă 𝐧𝐨𝐫𝐦𝐞 𝐜𝐮 𝐜𝐚𝐫𝐚𝐜𝐭𝐞𝐫 𝐠𝐞𝐧𝐞𝐫𝐚𝐥 𝐩𝐫𝐢𝐯𝐢𝐧𝐝 𝐚𝐥𝐞𝐠𝐞𝐫𝐞𝐚 𝐚𝐮𝐭𝐨𝐫𝐢𝐭ăț𝐢𝐥𝐨𝐫 𝐚𝐝𝐦𝐢𝐧𝐢𝐬𝐭𝐫𝐚ț𝐢𝐞𝐢 𝐩𝐮𝐛𝐥𝐢𝐜𝐞 𝐥𝐨𝐜𝐚𝐥𝐞, 𝐫𝐞𝐠𝐥𝐞𝐦𝐞𝐧𝐭𝐚̂𝐧𝐝 𝐜𝐮 𝐩𝐫𝐢𝐯𝐢𝐫𝐞 𝐥𝐚 𝐝𝐫𝐞𝐩𝐭𝐮𝐥 𝐝𝐞 𝐚 𝐚𝐥𝐞𝐠𝐞 ș𝐢 𝐝𝐞 𝐚 𝐟𝐢 𝐚𝐥𝐞𝐬, ș𝐢 𝐧𝐮 𝐭𝐫𝐞𝐛𝐮𝐢𝐞 𝐢𝐧𝐭𝐞𝐫𝐩𝐫𝐞𝐭𝐚𝐭𝐞 𝐢𝐳𝐨𝐥𝐚𝐭, 𝐜𝐢 î𝐧 𝐚𝐧𝐬𝐚𝐦𝐛𝐥𝐮𝐥 𝐜𝐚𝐝𝐫𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐧𝐨𝐫𝐦𝐚𝐭𝐢𝐯 𝐝𝐢𝐧 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐟𝐚𝐜 𝐩𝐚𝐫𝐭𝐞. 𝐀𝐬𝐭𝐟𝐞𝐥, î𝐧 𝐜𝐨𝐧𝐜𝐞𝐩ț𝐢𝐚 𝐥𝐞𝐠𝐢𝐮𝐢𝐭𝐨𝐫𝐮𝐥𝐮𝐢, 𝐜𝐨𝐧𝐝𝐢ț𝐢𝐚 𝐫𝐞𝐟𝐞𝐫𝐢𝐭𝐨𝐚𝐫𝐞 𝐥𝐚 𝐫𝐞ș𝐞𝐝𝐢𝐧ț𝐚 î𝐧 𝐑𝐨𝐦𝐚̂𝐧𝐢𝐚 𝐯𝐢𝐳𝐞𝐚𝐳ă 𝐞𝐱𝐞𝐫𝐜𝐢𝐭𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐝𝐫𝐞𝐩𝐭𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐝𝐞 𝐯𝐨𝐭 ș𝐢 𝐬𝐞 𝐚𝐩𝐥𝐢𝐜ă î𝐧 𝐦𝐨𝐝 𝐧𝐞𝐝𝐢𝐟𝐞𝐫𝐞𝐧ț𝐢𝐚𝐭, 𝐚𝐭𝐚̂𝐭 𝐜𝐞𝐭ăț𝐞𝐧𝐢𝐥𝐨𝐫 𝐫𝐨𝐦𝐚̂𝐧𝐢, 𝐜𝐚̂𝐭 ș𝐢 𝐜𝐞𝐭ăț𝐞𝐧𝐢𝐥𝐨𝐫 𝐔𝐧𝐢𝐮𝐧𝐢𝐢 𝐄𝐮𝐫𝐨𝐩𝐞𝐧𝐞.”
Prin Decizia nr. 580/2022, Curtea Constituţională a reţinut, aşadar, că este constituţională obligația candidaților de a avea domiciliul pe teritoriul unității administrativ- teritoriale în care urmează să fie aleși, dar şi că această cerinţă se impune, conform art. 56 din Legea nr. 115/2015, şi cetățenilor Uniunii Europene care pot candida pentru ocuparea unei funcții publice elective în cadrul autorităților administrației publice locale
Într-adevăr, conform art. 56 alin. 1 din Legea nr. 115/2015, „(1) Cetățenii Uniunii Europene pot candida în unitatea administrativ-teritorială în care au domiciliul. Propunerile de candidaturi se depun în aceleași condiții ca și pentru cetățenii români.”
Cu privire la obligativitatea hotărârilor Curţii Constituţionale, Curtea de Apel aminteşte că art. 147 alin. 4 din Constituţia României stipulează că „deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor.”
De asemenea, după cum a arătat însăşi Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, puterea de lucru judecat ce însoţeşte actele jurisdicţionale, deci şi deciziile Curţii Constituţionale, se ataşează nu numai dispozitivului, ci şi considerentelor pe care se sprijină acesta. Astfel, de pildă, în Decizia Curţii Constituţionale nr. 414 din 14 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 291 din 4 mai 2010, Curtea Constituţională a constatat „că, în acord cu jurisprudenţa sa, spre exemplu, Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1/1995 sau Decizia nr. 1.415 din 4 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, puterea de lucru judecat ce însoţeşte actele jurisdicţionale, deci şi deciziile Curţii Constituţionale, se ataşează nu numai dispozitivului, ci şi considerentelor pe care se sprijină acesta. În consecinţă, atât Parlamentul, cât şi Guvernul, respectiv autorităţile şi instituţiile publice urmează să respecte întru totul atât considerentele, cât şi dispozitivul prezentei decizii” >>
În loc de concluzie: cine este, totuși, acest Fritz, încât lui nu i se aplică nici legile acestei țări și nici măcar deciziile Curții Constituționale?!
Comentarii
comentarii
