Informaţiile şocante despre cele întâmplate în secţia ATI a Spitalului “Sfântul Pantelimon” din Bucureşti, unde cadre medicale ar fi înlocuit administrarea noradrenalinei cu ser fiziologic sau ar fi micşorat dozele de noradrenalină administrate pacienţilor aflaţi în stare gravă, au trecut graniţele României.
Dosarul este deja pe rolul instanţelor româneşti, bolnavii nu mai vor să se interneze la acest spital, privirile pacienţilor români sunt pline de suspiciune când vine vorba despre acest caz.
Pe de altă parte, zeci de medici români din Franţa au sărit în apărarea doctoriţelor Spitalului “Sfântul Pantelimon”, acuzate de omor şi arestate, susţinând că “Sunt ostracizate şi tratate precum criminali de drept comun”.
Într-o scrisoare deschisă, medicii români care lucrează în secţii ATI din spitale din Franţa subliniază complexitatea deciziilor luate în secţiile de terapie intensivă şi susţin că situaţia cu care s-au confruntat colegele lor era una fără ieşire.
“Intervin în spaţiul public, din păcate, persoane care nu par să aibă acel minim de pregătire profesională în ceea ce priveşte înţelegerea funcţionării unei unităţi de Terapie Intensivă şi a particularităţilor acestui serviciu, ale patologiilor caracteristice şi care totuşi se pronunţă asupra competenţelor şi deciziilor luate de aceşti medici, colegii noştri. Din nefericire, moartea în terapia intensivă face parte din cotidianul nostru ca medici. În fiecare zi, medicii ATI sunt confruntaţi cu decizii de viaţă şi de moarte, într-o lume în care resursele materiale, fizice şi umane sunt limitate, şi în care tendinţa este de a fi cât mai invazivi şi agresivi în tratamentele propuse pacienţilor” se arată în scrisoarea deschisă.
Medicii români din Franţa cred că situaţia cheia înţelegerii a ceea ce s-a petrecut la Spitalul “Sfântul Pantelimon” nu se găseşte în doza de noradrenalină, ci constă în realizarea faptului că situaţia cu care s-au confruntat doctoriţele era una fără ieşire şi că se aflau într-un impas terapeutic.
“Este un fel de “şah mat” în medicină, când orice ai face nu mai există o soluţie bună. Pentru cei care nu cunosc termenii medicali, starea de “şoc refractar” înseamnă o stare de hipotensiune profundă şi prelungită, care nu mai răspunde la doze din ce în ce mai mari de noradrenalină. Nu mai există soluţie la aceasta situaţie şi deznodământul inevitabil este decesul, oricare ar fi doza de noradrenalină, mare sau mică”, spun medicii francezi.
Ei mai arată că în Franţa, de exemplu, insistenţa de a administra un tratament atunci când nu mai există şanse de supravieţuire, poartă numele de “îndârjire terapeutică” (“obstination deraisonnable” sau “acharnement therapeutique”, legea Leonetti din 2005) şi este sancţionată prin lege ca o practică medicală neadaptată situaţiei, care aduce atingere demnităţii pacientului respectiv.
“Echipa medicală are datoria de a acţiona strict în interesul pacientului, chiar dacă aceasta poate să însemne câteodată limitarea îngrijirilor medicale la pacienţii care sunt consideraţi în fază terminală, fără un proiect terapeutic rezonabil. Aceste legi au început să fie elaborate în Franţa încă de acum 20 de ani şi continuă să evolueze. Fără acest cadru legal în România, exagerările şi excesele în ambele sensuri sunt posibile. Şi pacienţii trebuie protejaţi, dar şi echipele medicale au nevoie de o protecţie legală în faţa acestor cazuri dificile”, se mai arată în scrisoare.
În opinia medicilor români din Franţa, vidul legislativ a făcut posibilă tragedia de la Spitalul Sf. Pantelimon.
În dosarul “Sfântul Pantelimon”, două doctoriţe de la Secţia ATI au fost reţinute preventiv pentru 30 de zile pentru tentativă de omor şi omor calificat, iar o asistentă a fost plasată sub control judiciar pentru mărturie mincinoasă.
Judecătorul a dispus arestarea preventivă a celor două doctoriţe, acuzându-le că au acţionat intenţionat pentru a provoca moartea pacientului de 54 de ani prin scăderea bruscă a dozei de noradrenalină. Se consideră că aceste acţiuni au fost intenţionate şi nu din culpă, şi că inculpatele au încercat să ascundă probele. În urma percheziţiei, s-au găsit dovezi că doctoriţele au încercat să şteargă probe şi să îngreuneze ancheta. Injectomatul a fost oprit timp de 10 ore, iar specialiştii INML au confirmat că scăderea bruscă a noradrenalinei a avut o legătură directă cu decesul pacientului.
În Franţa, există mai multe situaţii în care se impune limitarea sau oprirea tratamentelor într-o secţie de Terapie Intensivă:
“Pacient aflat în situaţia de eşec terapeutic, în ciuda unei strategii bine conduse şi a unui tratament optimal. În această situaţie, decizia de limitare sau de oprire a unui (sau mai multor) tratament(e) are ca scop să nu se prelungească inutil agonia prin continuarea înlocuirii unei anumite funcţii de organ.
Pacientul a cărui evoluţie este defavorabilă în ceea ce priveşte supravieţuirea şi/sau calitatea vieţii şi pentru care continuarea sau intensificarea tratamentelor de înlocuire de organ ar fi nerezonabilă sau disproporţionată faţă de obiectivul terapeutic şi situaţia reală (ex. cancer terminal).
Pacientul care îşi exprimă direct sau indirect refuzul faţă de introducerea sau intensificarea tratamentelor de înlocuire de organ (ex. ventilaţie invazivă, dializă etc.)”, se arată în scrisoare.
(sursa: media)
