Acasă Economic Drama crescătorilor de suine Bazna și Mangalița

Drama crescătorilor de suine Bazna și Mangalița

DISTRIBUIȚI

Reprezentanții Asociației crescătorilor de rase tradiționale Bazna și Mangalița susțin că pesta porcină africană și creșterea brutală a prețurilor la inputuri le-au blocat activitatea. Dacă înante de 2020, kg de porumb era 0,50 lei, în 2021, a ajuns la 1,20 lei.

2021 -un an criminal

Ioan Cleja, președintele asociației, a explicat: “Anul 2021 a fost un an extrem de greu, chiar criminal pentru noi, din cauza escaladării prețurilor și a restricțiilor provocate de pesta porcină africană. De aceea foarte mulți fermieri nu au putut nici să facă reproducție, nici să vândă. Nu am reușit să ne valorificăm nici marfă.

Crescătorii aveau nevoie de material genetic, de un vier din altă linie, dar este interzisă mișcarea porcilor și a trebuit să aștepte până la șase luni chiar nouă, în unele județe. Crescătorii sunt ca și morți. Cei mai mulți nu au făcut profit, nu au făcut nimic. Mulți au renunțat să mai crească porci. De exemplu, în Bihor, de un an și jumătate, este interzis să aduci suine din alte zone”.

Problema este că un porc de rase tradiționale impune un timp de creștere dublu, iar indicele de reproducție  se situează la jumătate față de cel clasic de carne, industrial. În plus, și indicele lui de consum de hrană este aproape dublu. De aici plecând, prețul de cost diferă foarte mult la cele două rase.

La suina de carne, consumul de hrană este de 2,5 kg -3 kg de furaj pe kg, iar ca să ajungă la 100 kg trebuie să mănânce aproape 300 de kg de produse. Pentru Bazna și Mangalița, este nevoie de o cantitate cuprinsă între 600- 800 kg pentru ca un exemplar să atingă 100 kg. Așadar prețul de valorificare al acestor rase este dublu. Mangalița și Bazna consumă porumb, lucerna, floarea soarelui, mazăre sau leguminoase.

Totuși, se mai preconizează o speranța: de Crăciun, se vehiculează prețul de 18 – 20 lei pe kg la Bazna și Mangalița în orașele mari, fiindcă mai există cetățeni care s-au obișnuit să consume carne de foarte bună calitate și sănătoasă. Problema apare la cei care se află în localități mici cu piață de desfacere redusă.

Acolo prețul va fi mai redus, de 14-16 lei și atunci nu vor avea de câștigat. Pentru a crește o scroafă din rase tradiționale este și mai dificil. Animalul mai face 12 purcei în două fătări, care și aceia vor consumă. Suma cheltuită pentru o scroafă de 100 de kg se va ridică la cel puțin 2.000 de lei numai pe mâncare, plus tratamentele care trebuie aplicate la care se adaugă alte riscuri. Fermierul mai “bagă” și în purceluși hrană și asistență veterinară.

Cleja spune că în cel mai optimist caz crescătorul mai cheltuiește 250 lei pe purcel, fără să mai fie vorba de profit. E un cost minim. Pentru că situația să fie și mai gravă, se mai întâmplă să mai moară câte unu-doi purceluși chiar după ce au ajuns mări și au fost cheltuiți bani pe ei. Atunci pierderile vor crește. “Pot spune că un câștig e aproape zero în această perioada critică”, constată Cleja.

Ce trebuie făcut?

Ce ar trebui făcut pentru că crescătorii de suine să mai aibă o șansă? Ioan Cleja atenționează că Ministerul Agriculturii trebuie să lărgească baza de sprijin pentru porcul din rase tradiționale. Acum se dă un ajutor de scroafă, dar pentru un număr restrâns de fermieri, cei care sunt persoane fizice autorizate.

În asociație mulți sunt simpli crescători, nu sunt persoane juridice, iar aceștia nu primesc niciun sprijin financiar și, de aceea, ei se descurcă extrem de greu. MADR ar trebui să îi i-a pe micii crescători să îi ducă la marile târguri din Uniunea Europeană să vadă cum merge treaba la scară mare. Apoi ei să se întoarcă și să implementeze aici, la noi, ceea ce văd acolo. Din păcate, ministerul pune accent numai pe marii producători  care oricum nu pot vinde nimic în străinătate, din cauza PPA. O altă problema extrem de gravă este lipsa abatoarelor.

Înainte de anul 2.000, au fost câteva mii de abatoare mai mici sau mai mari în România și totul mergea foarte bine, dar Uniunea Europeană le-a închis aproape pe toate. Numai în județul Cluj, existau 300 de abatoare, iar acum nu mai există niciunul pentru animale mari. “Asta e rușinos și nefiresc. Într-o țară așa de mare cu foarte multe ferme de animale să nu ai centre unde să sacrifici porcii e dramatic.

La noi, în România, nu sunt abatoare și fermierii nu au unde să își sacrifice suinele. De aceea pentru cei mici MADR trebuie să asigure unele facilități, inclusiv financiare, așa cum se procedează în țările cu tradiție din UE”, observă șeful crescătorilor de suine. În aceste condiții, un fermier pentru a tăia doi-trei porci pe zi, costurile ar ajunge la 700 lei pe animal.

Ce va fi în 2022?

Asociația Crescătorilor de suine din rase tradiționale Bazna și Mangalița numără 150 de crescători care dețin aproape 5.000 de porci, dar pe anul 2022 nu prevăd nimic bun. De aceea ei îndeamnă autoritățile să deschidă ochii, să privească în viitor și să ia măsuri din timp, pentru a-i ajută pe fermierii mici, fiindcă ei sunt baza, care oferă stabilitate întregului. De exemplu, din 100 mici, se ridică 2-3 mijlocii și unul mare.

Ministerul invocă legislația UE, dar aceasta trebuie adaptată condițiilor de aici, specificului nostru, pentru a facilita sacrificarea animalelor la sate. Din păcate, totul merge pe sistem industrial, iar acolo în proporție de 70% este utilizată carnea adusă din import.

Ioan Cleja a concluzionat: ”Statul român nu ajută micul fermier să se dezvolte, ca să poată produce carnea aici, la noi, să nu mai fie importată la o scară așa mare. Guvernul nu îl ajută cu nimic pe micul întreprinzător să poată avea un abator, un centru de sacrificare, ci îl încurcă, chiar îi interzice să investească în acest sens. Trebuie să avem puncte de sacrificare, fiindcă există foarte mulți crescători la sat și nu au unde tăia porcul, să îl vândă, să poată trăi. Cei mici ar trebui scutiți de impozite și taxe 5 ani. Trebuie simplificate procedurile”.

 

 

Comentarii

comentarii