După nouă ani în care a avut grijă singur de băiatul său, un tată timișorean se arată stupefiat de faptul că judecătorii Curții de Apel Timișoara au hotărât să ofere custodia mamei. Cu atât mai mult cu cât băiatul în vârstă de 12 ani a declarat că, pe când avea patru ani, fusese abuzat sexual de concubinul femeii, cel care între timp i-a devenit soț. Acum, deși recunoaște că poate a mai greșit în felul în care și-a crescut băiatul, tatăl este speriat de gândul că fiul său poate ajunge în aceeași situație de acum opt ani.
Pe scurt, Laurențiu Laudoniu, tatăl băiatului, a trăit în concubinaj cu MH până în anul 2013. În 2010 a apărut pe lume și băiatul lor. În timp, relația celor doi concubini s-a înrăutățit, astfel că femeia a plecat în Italia. De atunci, și până în anul 2022, femeia l-ar mai fi văzut pe cel mic de numai două ori, reclamă tatăl. Presupusul „abuz sexual” ar fi avut loc în 2014, când femeia venise în țară pentru a-și schimba cartea de identitate. „Prietenul de atunci al mamei i-a băgat degetele în anus, s-a masturbat pe el și a încercat să-l oblige sa facă sex oral, în timp ce mama era la baie”, a arătat tatăl, în timpul procesului. Același lucru ar reieși și din declarațiile făcute de băiat.
Noua decizie a Curții de Apel Timișoara a fost luată pe 14 iulie și motivată o săptămână mai târziu. Completul le-a avut ca preşedintă pe Roxana Şorândaru, ca judecător pe Ioana Corina Ciurea și ca grefier pe Sonia-Andreia Stroescu Chascear. Anterior, în 2016, tatăl obținuse custodia exclusivă a copilului. În 2021, acesta a avut succes în primă instanță și la cel de-al doilea proces. Cu menținea că Judecătoria Timișoara îi oferise mamei permisiunea de a-l vedea pe cel mic câteva ore de două ori pe lună, de sărbători și de ziua de naștere a acestuia.
Pentru context, ar fi de subliniat faptul că cel mic suferă de mai multe afecțiuni cronice. De exemplu, în 2016, băiatul fusese internat la Spitalul de Copii „Louis Țurcanu” cu o criză de astm bronșic, după ce de-a lungul timpului mai suferise și alte „episoade de infecții de căi respiratorii inferioare”. Tot din scrisoarea medicală reiese că cel mic suferă de acanthosis nigricans, insulinorezistentă. Așadar, pe scurt, cel mic ar fi tot timpul „bolnăvicios”, după cum au și declarat mai mulți martori din proces. Afecțiunilor fiziologice li se adaugă și faptul că acesta are tulburări emoționale – posibil generate de situația familială – și dislalie polimorfă.
La sesizările mamei, tatăl a fost vizitat de mai multe ori inclusiv de inspectorii de la Protecția Copilului (DGASPC Timiș). Până în anul 2019, aceștia nu au sesizat factori de risc cu privire la modul în care cel mic este crescut. Cam în acea perioadă, însă, cel mic începuse să se îmbolnăvească tot mai des, astfel că a și absentat de la școală. În contextul pandemiei de COVID-19, tatăl mai spune că s-a ferit și mai mult de a-l trimite la cursuri. În plus, părintele spune că i s-ar fi transmis și că cel mic „nu este de nivelul Colegiului Național Bănățean”.
Astfel, în ultimii trei ani școlari anteriori procesului, din cauza absențelor, copilul a rămas de două ori repetent, în anii școlari 2018-2019 și 2020-2021, fiind încă înscris în clasa a III-a. Totuși, cel mic mergea frecvent la afterschoolul „La Ateliere”, care se află chiar în curtea unde este și apartamentul în care locuiește. Aici nu a avut mari probleme de adaptare. În paralel, tatăl său ceruse transferul la alte două școli: Liceul Teologic Romano-Catolic „Gerhardinum” și Centrul Școlar pentru Educație Inclusivă „Dumitru Ciumăgeanu”. Nu a insistat la timp, iar până să rezolve situația cu instituția din urmă, bărbatul a pierdut custodia.
Relația bună pe care o are cu copilul și grija pe care i-o poartă Laurențiu Laudoniu acestuia este confirmată inclusiv de cunoscuții lor. Bărbatul lucrează de 14 ani la Hotel Timișoara ca lăcătuș mecanic, băiatul său însoțindu-l deseori la lucru. Cel mic se înțelege foarte bine inclusiv cu colegii tatălui său, lucru care reiese și din actele depuse în dosar. Pe de altă parte, cunoscuții celor doi ne-au explicat că băiatul evită să vorbească de mama sa. De exemplu, la un moment dat, aceasta a venit în țară și a vrut să îl viziteze pe cel mic la afterschool, însă copilul a refuzat să o vadă.
Totuși, de ce au întors decizia judecătorii Curții de Apel? Pentru că „din păcate, tribunalul constată că tatăl, oricât de ataşat ar fi de minor, nu are abilităţile şi resursele necesare de a se îngriji corespunzător de minor, ceea ce impune modificarea domiciliului minorului de la tată la mamă”, potrivit motivării sentinței. Ar fi de menționat că, în proces, mama băiatului a depus mai multe convorbiri pe WhatsApp în care tatăl se plânge că cel mic nu vrea să se spele, că vrea numai mâncare fast-food și că este dependent de jocuri pe calculator, dar și altele în care băiatul amenință cu sinuciderea. În plus, femeia s-a plâns și de faptul că, de când a început procesul, nu a mai putut ține legătura cu copilul.
Persoanele care îl cunosc pe Laurențiu Laudoniu susțin, însă, că relația acestuia cu copilul ar fi normală având în vedere vârsta acestuia din urmă. Mesajele, după cum a susținut tatăl și în cadrul procesului, ar fi scoase din context. În plus, mai alarmant ar fi, potrivit tatălui, faptul că băiatul a spus că „se aruncă de la etaj dacă ajunge în Italia”. În apărarea sa, bărbatul arată că inspectorii de la „Protecția Copilului” nu au spus clar că există „factori de risc” care să impună „luarea copilului”. Fiind vorba de „date cu caracter personal”, DGASPC Timiș nu a putut să ne spună clar ce au găsit în cadrul investigațiilor făcute la domiciliul tatălui.
În ceea ce privește acuzațiile de „abuz sexual”, de-a lungul procesului, mama copilului a insinuat că tatăl l-a învățat pe copil să facă asemenea declarații. Până la urmă, judecătorii au considerat că: „Împrejurarea că minorul ar fi fost abuzat sexual acum aproximativ 7-8 ani de actualul soţ al apelantei nu a fost dovedit în cauză. Această acuzaţie formulată de pârât rămâne o simplă acuzaţie în condiţiile în care apelanta a efectuat toate demersurile ce i-au stat în putere de a dovedi contrariul, respectiv a depus la dosar rezultatele consultului medical efectuat la spitalul de copii Luis Ţurcanu din Timişoara, imediat după presupusul incident, în care s-a concluzionat nu există urme de abuz pe corpul minorului. Apelantul, în schimb, nu a depus nicio dovadă cu privire la concluziile unei eventuale anchete penale efectuate în cauză, deşi au trecut 7-8 ani de la presupusul abuz, preferând să menţină o permanentă stare de incertitudine cu privire la acest episod”.
Laurențiu Laudoniu, însă, susține că situația nu stă chiar așa: „Atunci când a venit în țară (în 2014 – n.r.) mi-a spus «Nu mi-l dai pe (…) o săptămână?». «Da, cum să nu? Ești mama lui, ți-l dau». Când a venit copilul acasă a povestit totul. Am martori, eram cu un prieten acasă, FM. El a întrebat atunci ce e cu copilul, când l-a văzut retras într-un colț. În momentul ăla copilul a început să zică «Nenea ăla care stă cu mama mi-a făcut aia, aia și aia». A început să povestească și la grădiniță ce s-a întâmplat și tocmai de aia a trebuit să îl retrag! Același lucru l-a povestit când a fost audiat prima dată, la zece ani. Acum, în data de 13 (iulie – n.r.) a fost audiat din nou și a declarat același lucru. Nu eu l-am învățat. Nu aveam de unde să scornesc așa filme! Am mers la poliție, la secția 3, și ni s-a spus că e prea târziu. Am dus copilul la «Louis Țurcanu», chiar atunci după. Ni s-a spus că nu e abuz sexual că nu a fost penetrare”. Tatăl mai susține că cercetările s-au împotmolit și din cauza autorităților italiene, actualul soț al soției sale fiind fost carabinier, și că s-a reținut greșit că fapta s-a petrecut în Italia, unde băiatul nu a fost niciodată.
În final, tatăl recunoaște că poate a greșit când nu s-a grăbit să își înscrie copilul la o nouă școală, însă rămâne speriat de posibilitatea ca cel mic să ajungă în Italia: „Bun, am fost decăzut din drepturi din prostia că nu mi-am dus copilul la școală din cauza COVID-ului. Copilul are probleme cu învățătura. Dar măcar să nu ajungă pe mâna lor (a mamei și soțului acesteia – n.r.), să pățească o nouă traumă! Numai eu știu cât am pătimit după 2014. De aia am și deschis procesul din 2015, primind sentința (custodie exclusivă – n.r.) în 2016. Aia e primordial: să nu ajungă copilul pe mâna lor, pentru că a pățit-o deja”.
În momentul de față, minorul este într-un centru al DGASPC Timiș, până va fi preluat de mamă. Tatăl se plânge că nu îi spune nimeni oficial cum este copilul și dacă îl poate vizita. Cel mic a mai stat câteva zile într-un astfel de centru și la începutul lunii iunie, când tatăl a suferit un AVC. Pe de altă parte, reprezentanții DGASPC, într-un răspuns dat redacției noastre, ne comunică faptul că nu ne pot transmite date despre copil, acestea „fiind confidențiale” și „nefiind de interes public” și îi recomandă în continuare tatălui să ia legătura direct cu instituția. „DGASPC Timiș respectă interesul superior al copilului, orice informații oferite fiind în concordanță cu acest aspect”, se mai arată în același răspuns.
