Acasă Rețete culinare Duminica în familie, la masa bănăţeană, cu găină friptă şi crofne

Duminica în familie, la masa bănăţeană, cu găină friptă şi crofne

1972
DISTRIBUIȚI

gacv-7Duminica rămâne sfântă sărbătoare a familiei pentru mulţi bănăţeni, care aleg să petreacă în această zi clipe plăcute alături de cei dragi, toţi aşezaţi în jurul mesei pline cu bunătăţi.
Tradiţia este păstrată cu sfinţenie şi transmisă din generaţie în generaţie. Ziua începe la biserică, după care toţi ai casei se aşază la masă, în vreme ce din cuină (bucătărie – n.r.) vin miresmele mâncărurilor ce aşteaptă aburinde în oalele mari să fie tămâiate şi aşternute în farfurii. Femeile pregătesc bunătăţile încă de sâmbătă.
Meniul pentru prânzul de duminică este, de obicei, acelaşi peste an: zupă de găină cu tăiţei de casă, care musai trebuie să fie cu un ou de la găina care tocmai va fierbe în oală, carnea de găină friptă, cartofi natur zdrobiţi în farfurie, murături şi crofne sau turce fripce (gogoşi).
”Pita o facem în cuptorul din casă, din două kilograme de făină pentru toată familia. Olăţălul (coca dospită – n.r.) îl punem la înmuiat; punem şi drojdia la dospit. Cernem făina, punem drojdia şi frământăm aluatul cu apă, după care-l lăsăm la dospit ceasuri bune, la căldură, până creşte. Din el facem forma de pâine şi o băgăm în cuptorul încins. Când e gata, scoatem tava, stropim pâinea cu un strop de apă şi o acoperim cu un ştergar curat vreo 10 minute. Când o descoperim, se umple toată casa de mirosul de pâine coaptă”, spune Floare Pluştea din Roviniţa Mare.
Pentru supa cu tăiţei intrăm în comuna Giarmata, unde Mariana Gîrdea presară ‘povestea găinii’ cu boabe de piper şi pătrunjel verde, ca să iasă mai aromată.
Mai greu e până se lasă găina prinsă, pentru că împintenatul cocoş e lăsat să mai cânte şi se taie, la fel ca şi curcile, doar la zile mari. După ce găina grasă e ‘despodobită’ de pene şi ‘toaletată’ de fulgişori, o aşteaptă apa clocotită în oala mare, care o înghite pe de-a-ntregul şi acolo rămâne vreun ceas bun, până ce nu mai poţi sta în jurul ei de mireasma ce răspândeşte şi cheamă alături zarzavaturile proaspăt curăţate şi spălate.
”Odată cu găina punem în oală boabe de piper şi sare. Când începe să fiarbă luăm spuma care se formează; acesta e secretul unei supe bune de pasăre; dacă rămâne spuma, se înnegreşte toată supa şi capătă un alt gust. După ce adunăm spuma dăm şi focul la oală mai mic. Atunci adăugăm o ceapă, cinci morcovi potriviţi, două rădăcini de pătrunjel, o ţelină mică. Când zarzavatul e fiert se ia oala de pe foc, se strecoară şi rămâne supa limpede în care adăugăm tăiţeii făcuţi cu ou, se mai lasă două-trei clocote şi se ia de pe foc, iar deasupra presărăm din belşug frunze de pătrunjel tocat mărunt”, ne spune secretul unui preparat delicios Mariana Gîrda.
Carnea de găină, odată fiartă, se scoate din oală şi fie se serveşte fiartă cu cartofi natur şi sos de roşii, fie se frige şi va ajunge în farfurie cu aceeaşi garnitură. Dacă se preferă varianta prăjită, atunci se pune în tigaia cu ulei încins şi se lasă până se rumeneşte bine, după care se aşază pe platou.
Sosul de roşii se face din bulion care se pune în cratiţa cu ulei fierbinte, apoi la foc mic se adaugă puţin zahăr, o foaie de dafin, puţin ienibahar sau scorţişoară şi, la final, o crenguţă de ţelină verde.
Bănăţenii neaoşi nu mănâncă defel piure de cartofi din fulgi, ci se pune kilogramul de crumpei albi la fiert, după care se zdrobesc cu telul, se adaugă lapte şi o lingură bună de unt şi se freacă până devin spumă.
Crofnele sau turcele fripce se fac dintr-un kilogram de făină albă în care se adaugă maiaua (drojdia înmuiată în lapte călduţ cu puţin zahăr), cele şase gălbenuşuri şi tot atâtea linguri de zahăr, coaja de la o lămâie şi puţină sare. Se ‘împrietenesc’ bine în vas toate ingredientele, la care se adaugă treptat o jumătate de pahar de ulei. Tot amestecul se lasă la dospit vreo oră, apoi se întinde aluatul şi se decupează cu paharul forme care se prăjesc într-o cratiţă în care se află ulei din belşug până se rumenesc. Se storc de ulei pe un şerveţel, apoi se tăvălesc năvalnic prin zahăr pudră sau li se aşază un moţ fudul de dulceaţă în creştet.
De la o astfel de masă, care începe cu un păhărel de răchie şi se termică cu unul de vin roşu, nu te poţi ridica altfel decât sătul şi cu gândul la duminica viitoare.
Răzvan Hrenoschi, şeful Serviciului Relaţii Publice al CJ Timiş, pasionat de ‘Lada cu zestre’ a Banatului, pe care o îmbogăţeşte ori de câte ori are prilejul, evidenţiază evoluţia pozitivă a reţetelor tradiţionale.
”Evoluţia în timp a făcut să uităm de unde am luat reţetele, de la cine le-am împrumutat; mai mult, evoluţia pozitivă în timp a acestor reţete, spre deliciul beneficiarilor, a făcut să ne atribuim paternitatea lor. Sunt familii întregi care nu se întreabă de unde este reţeta, cărei etnii îi aparţine, ci apreciază gustul produsului final şi şi-l însuşesc fără vreo problemă”, spune Hrenoschi.

Comentarii

comentarii