Deşi sunt tineri care visează să devină cercetători, puțini știu ce presupune un astfel de parcurs, al construirii unei cariere în cercetare, indiferent de domeniu. Cum e să fii cercetător astăzi în România? În cele ce urmează vom afla răspunsul la această întrebare de la cel mai bun tânăr cercetător din România, Dumitru-Claudiu SERGENTU (DCS), premiat recent, în cadrul competiţiei “Tineri Cercetători în Ştiinţă şi Inginerie”, organizate de Primăria Municipiului Cluj-Napoca în colaborare cu Rada Flavia MIHALCEA, profesor la Universitatea din Michigan, SUA.
Interviul a fost realizat de către lect. univ. dr. Sergiu-Lucian RAIU, consilier sociolog în cadrul Centrului COACH-USV din Universitatea „Ștefan cel Mare” Suceava.
În România funcţionează opt centre pilot de consiliere, orientare şi asociere în cariera de cercetător, în fiecare din cele opt regiuni de dezvoltare ale României. Un astfel de centru funcţionează la Universitatea “Ştefan cel Mare” din Suceava.
Dumitru-Claudiu SERGENTU este asistent universitar doctor la Facultatea de Chimie şi cercetător în cadrul laboratorului RA-03 RECENT AIR al Universităţii “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi (UAIC).
Sergiu-Lucian RAIU: Chimia este domeniul în care faceţi performanţă. Care este traseul dvs. profesional?
DCS: A fi chimist, a fost visul meu din copilărie. Mi-am planificat cu atenţie traseul spre o carieră de chimist, undeva într-o fabrică sau rafinărie. Sunt din zona Oneşti (jud. Bacău), unde exista o rafinărie şi un centru de prelucrare a cauciucului sintetic, CAROM. Am urmat matematică-informatică în liceu, considerând că mă va ajuta mai mult decât ştiinţele naturale să-mi dezvolt gândirea logică. După absolvirea liceului, m-am înscris la Facultatea de Chimie din Iaşi. Am urmat toate modulele facultăţii, iar în anul doi am descoperit chimia cuantică. Mi-a plăcut enorm şi am decis să îmi construiesc viitorul în acest domeniu al chimiei, cunoscut mai exact sub numele de chimie teoretică, computaţională. În anul trei, am susţinut licenţa în domeniul chimiei cuantice, având ca temă studiul structurii electronice prin metode de calcul semi-empirice. Imediat după, domnul dr. Ionel Humelnicu, conferenţiar universitar la Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” mi-a propus să continui cu chimia computaţională şi chimia cuantică în vestul Europei. Am aplicat imediat pentru o bursă Erasmus Mundus pentru a urma un master european în chimie computaţională, chimie teoretică şi modelare computaţională la Universitatea din Groningen, Olanda. Am primit o bursă completă pentru doi ani de studii.
Am realizat studii şi în Italia, un modul intensiv de structură electronică, spectroscopie şi modelare computaţională. Proiectul de cercetare pentru teza de master, l-am implementat în Spania.
Imediat după absolvire m-am orientat spre studii de doctorat, în 2013. În ultimul an de doctorat, am participat la un workshop de toamnă, ThUL School on Actinide Chemistry, în Karlsruhe, Germania, pe chimia metalelor grele, cum sunt actinidele. În 2017 am ajuns la Universitatea statului New York din Buffalo. Acolo am avut mare succes timp de cinci ani, fiind înconjurat de cercetători şi colaboratori din laboratoare de prestigiu din SUA. Am rămas în Buffalo până la sfârşitul anului 2021. La începutul anului 2020, am obţinut un post de profesor asociat la Institutul de Materiale Avansate din Shenzhen, China, după un interviu cu laureatul Nobel Roald Hoffmann. Din cauza pandemiei de COVID-19, era dificil să călătoresc între continente, iar dorinţa mea era să mă întorc în România. Am profitat de situaţie, am făcut demersurile necesare şi, la sfârşitul anului 2021, eu şi soţia ne-am întors la Iaşi.
Imediat am obţinut postul de asistent de cercetare ştiinţifică în cadrul proiectului RECENT AIR, implementat de doamna profesor Cecilia Arsene în cadrul Universităţii “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi.
SLR: Care considetaţi că sunt principalele valori, calităţi şi abilităţi necesare pentru a fi un cercetător de succes?
DCS: Cele mai importante calităţi pe care ar trebui să le dezvolţi sunt pasiunea pentru ceea ce faci şi voinţa de a face un efort susţinut. Şi trebuie să ai o capacitate foarte bună de inter-relaţionale. Cercetarea de succes se bazează pe colaborări diverse, iar comunicarea cu aceste grupuri este esenţială. Dacă nu eşti pasionat, nu prea reuşeşti să ajungi departe.
SLR: Ce înseamnă pentru Dvs. faptul că sunteţi cercetător, că faceţi parte dintr-o comunitate ştiinţifică?
DCS: Pentru mine, a fi cercetător şi a face parte dintr-o comunitate ştiinţifică înseamnă să contribui la avansarea cunoaşterii şi la rezolvarea problemelor complexe în domeniul în care activez. Este un privilegiu şi o responsabilitate să colaborez cu grupuri de cercetare din întreaga lume, să împărtăşesc idei şi să învăţ continuu. Rolul meu de chimist teoretician îmi permite să explorez şi să dezvălui principiile fundamentale ale materiei, iar apartenenţa la o comunitate ştiinţifică îmi oferă oportunitatea de a influenţa viitorul prin inovaţie şi descoperiri.
SLR: Care sunt cele mai importante rezultate ale muncii dvs. ştiinţifice?
DCS: Cred că principalul lucru pentru care sunt menţionat în literatura de specialitate astăzi este faptul că am revoluţionat sau am reinventat mai bine zis, modul în care se interpretează spectrele de absorbţie în raze X, în cazul sistemelor chimice cu lantanide şi actinide.
Am demonstrat că aceste spectre nu reflectă legăturile chimice aşa cum sunt ele formate în starea electronică fundamentală, cu cea mai joasă energie, ci, în principal, gradul de covalenţă din stările înalt excitate observate în experimente. Am făcut şi alte descoperiri importante: am demonstrat că în condiţii de presiune ridicată, ionul trivalent de curium formează, în mod neaşteptat, legături chimice covalente cu atomii de sulf. Am arătat pentru prima dată că ionul tetravalent de ceriu poate forma o legătură chimică covalentă cu un atom de carbon arilic. Am demonstrat existenţa unui nou produs de hidroliză a astatinului, cu potenţial în radioterapia imunologică.
SLR: Recent aţi fost desemnat cel mai bun tânăr cercetător din România cu vârsta sub 35 de ani, în cadrul competiţiei “Rada Mihalcea pentru Tineri Cercetători în Ştiinţă şi Inginerie”. Ce a însemnat recunoaşterea meritelor dvs.?
DCS: Consider că acest premiu este cel mai important pe care l-am primit până acum şi reprezintă o mare realizare pentru mine. Este o confirmare a pasiunii mele pentru chimia computaţională şi o recunoaştere a rezultatelor obţinute în urma activităţilor de cercetare. Când am revenit în România, în 2021, aveam temeri legate de integrarea în comunitatea ştiinţifică locală, dar am reuşit să iniţiez o colaborare esenţială cu domnul dr. Fănică Cimpoeşu, în cadrul Institutului de Chimie Fizică “Ilie Murgulescu” al Academiei Române, cercetător senior cu interese şi experienţă îndelungată în magnetismul molecular şi chimia metalelor grele. Această colaborare îmi este extrem de benefică şi îmi oferă ocazia să continui cu cercetări avansate în direcţia proprietăţilor magnetice ale lantanidelor şi, în viitor, posibil şi ale actinidelor.
Premiul mi-a oferit vizibilitate pe scena ştiinţifică din România şi este un element important în CV-ul meu, facilitând obţinerea de finanţări pentru proiecte viitoare. Premiile aduc onoare şi prestigiu. Cu cât ţinteşti mai înalt din punct de vedere ştiinţific, cu atât este mai bine şi pentru tine ca cercetător, evident şi pentru instituţia la care eşti afiliat şi pentru ţară mai departe.
SLR: Ce înseamnă pentru dumneavoastră să ai un impact în domeniul în care faceţi cercetare?
DCS: Pentru mine, a avea un impact în domeniul cercetării înseamnă să contribui semnificativ la avansarea cunoştinţelor şi să fiu recunoscut pentru acest lucru. Este extrem de satisfăcător să văd că munca mea este citată de alţi cercetători şi că rezultatele mele influenţează şi inspiră noi studii.
SLR: Dacă ar fi să vorbim şi despre dificultăţile (greutăţile) sau provocările pe care le-aţi întâmpinat de-a lungul anilor în cariera dumneavoastră de cercetător, care au fost acestea?
DCS: De la început, principala mea dificultate a fost cea financiară. Provin şi dintr-o familie modestă. Am plecat de unul singur, în Olanda. Bursa nu a fost chiar atât de mare. Dar şi acolo m-au ajutat cumva domnii profesori şi am reuşit să stau pe linia de plutire. Cea mai mare dificultate pe care am întâmpinat-o a fost să fiu singur în ţări străine şi bariera de limbă, care a fost imensă la început. Simţeam că nu fac faţă. Este una să vorbeşti limba engleză cu prietenii şi alta să o foloseşti într-un cadru ştiinţific, unde trebuie să te obişnuieşti cu termeni de specialitate. Aveam un singur ţel: să îmi dezvolt cât mai mult CV-ul, fiind conştient că un CV solid mă poate duce departe într-o bună zi. Ceea ce s-a întâmplat, de altfel. Din 2011, de când am plecat din România şi până la sfârşitul anului 2021 nu am plecat absolut niciodată în concediu. În Buffalo, în cei 5 ani petrecuţi acolo nu am vizitat aproape nimic. Singura excursie a fost în New York City, unde am mers doar pentru a-mi reînnoi cartea de identitate şi paşaportul. Nici în România nu am fost niciodată la mare sau la munte.
SLR: Cea mai mare satisfacţie în munca dumneavoastră ce vă aduce?
DCS: Cea mai mare satisfacţie în munca mea vine atunci când scriu un articol de la început până la sfârşit şi îl public într-o revistă de prestigiu. Îmi place foarte mult să scriu şi cred că, deşi cercetarea este importantă în sine, a arăta lumii rezultatele muncii tale este esenţial.
SLR: Dacă ar fi s-o luaţi de la capăt, aţi alege aceeaşi profesie şi de ce?
DCS: Cel mai probabil, da! Încă din clasa a VII-a, când am început să studiez chimia, am ştiut că vreau să devin chimist. Am planificat deja atunci cum să urmez această cale, discutând cu mama despre cum să îmi dezvolt cariera în chimie. Deşi îmi plăcea şi matematica, precum şi informatica, şi am fost atras de aceste domenii, am realizat că îmbinarea lor cu chimia este ceea ce îmi doream cu adevărat. Dacă ar fi să o iau de la capăt, aş alege aceeaşi profesie, deoarece pasiunea mea pentru aceste domenii a fost constantă.
SLR: Cum am putea să-i atragem pe tineri să urmeze o carieră în cercetare?
DCS: Pentru a atrage tinerii către o carieră în cercetare, infrastructura joacă un rol esenţial. Am observat că tinerii sunt foarte motivaţi de laboratoare moderne şi bine echipate. Într-un cadru de cercetare avansat, ei sunt mai entuziasmaţi şi mai dornici să se implice. Pe lângă infrastructură, este crucial să avem o strategie naţională bine definită în domeniul cercetării. Ţări precum China au implementat programe naţionale care atrag tinerii cercetători din alte regiuni prin salarii competitive, infrastructură de vârf, condiţii excelente de cercetare şi, nu în ultimul rând, proceduri rapide şi simplificate de angajare. Niciun cercetător cu o activitate prolifică nu are timp să vină în România pentru a susţine un test scris pentru ocuparea unui post. Angajările cercetătorilor de renume se fac pe baza unui CV şi a unui interviu care include de obicei o prelegere orală de aproximativ 45 de minute. Atât! În România, pentru a atrage tinerii cercetători şi pentru a încuraja revenirea celor din Diaspora, trebuie să ne concentrăm pe dezvoltarea infrastructurii.
SLR: Care e VISUL sau următorul pas?
DCS: Îmi doresc, la o vârstă înaintată, să am suficiente realizări pentru a putea aspira la premiul Nobel. Deşi este posibil să nu ating niciodată acest obiectiv, nu-mi pasă; rămâne visul meu, legenda mea personală, aşa cum ar spune ”alchimistul” lui Paulo Coelho. Acum, având un contract permanent de muncă, pot să mă concentrez mai mult pe activitatea de cercetare. În prezent, activitatea didactică îmi ocupă mult timp, dar, având o situaţie stabilă şi fiind trecut de perioada de tranziţie ca cercetător postdoctoral, pot să mă focalizez ceva mai bine pe cercetare. Obţinerea unei poziţii permanente este dificilă, deoarece astfel de poziţii sunt puţine. Acest lucru nu este specific doar României, ci este valabil la nivel global, inclusiv în SUA, Olanda şi Germania. Acum, că am o poziţie stabilă, pot să mă concentrez mai mult pe atragerea de fonduri şi pe dezvoltarea activităţii de cercetare. Recent, mi-a fost acceptat primul meu proiect de cercetare, intitulat FLUMAG. Este un proiect de colaborare România-Franţa şi se axează pe mobilitate. În cadrul acestuia, voi dezvolta prima mea cercetare din poziţia de asistent universitar, vizând luminiscenţa lantanidelor, împreună cu o echipă de la Universitatea din Rennes, Franţa.
SLR: Ce sfaturi aveţi pentru tinerii care îşi doresc să înceapă o carieră în cercetare, indiferent de domeniu?
DCS: Să aibă foarte multă răbdare. Succesul nu se obţine de pe o zi pe alta; el este rezultatul unor investiţii pe termen lung, de obicei 5-10 ani. Trebuie să fii mereu serios în toate activităţile pe care le desfăşori. Le urez tuturor la început de drum să dea dovadă de răbdare şi seriozitate. De asemenea, să nu renunţe niciodată la cea ce-şi doresc cu adevărat, în special atunci când este vorba despre o pasiune. Obstacole vor apărea mereu, zi de zi, şi este important să nu cedezi în faţa lor. Cel mai bine este să înveţi din aceste obstacole.
